Această expresie este forma scurtă (şi mai bine cunoscută) a proverbului „better the devil you know than the devil you don’t„. Se pare că originile şi le are în Regatul Unit, deşi am auzit-o destul de frecvent prin filmele americane.

Este folosită în condiţiile în care vorbitorul consideră că este mai înţelept să tratezi cu cineva cunoscut, deşi poate lucrul acesta nu e tocmai o plăcere, decât cu un străin care se poate dovedi o alternativă mai rea. Mi se pare că, puţin nuanţată explicaţia, poate să degenereze într-o prea-minunată teorie despre asumări în viaţă.

Riscul de a rata este mai mic dacă ştii cu cine ai de-a face, pentru că tocmai ştiind cu cine ai de-a face poţi să minimalizezi efectele secundare, prin anticiparea (bazată pe experienţă) a rezultatului. Unii dintre noi – sau, şi mai bine, ca să nu exclud pe nimeni, fiecare dintre noi – avem momente în viaţă când preferăm să ne cantonăm în situaţii neplăcute sau chiar dezastruoase, decât să ieşim din ele, de teama faptului că schimbarea aduce după sine înrăutăţirea situaţiei. Cele mai frecvente cazuri sunt, probabil, slujbele care ne costă mai mult decât ne ajută să câştigăm, şi relaţiile nepotrivite. În aceste situaţii, s-ar părea că omul vede necunoscutul ca pe cel mai mare duşman al său, iar faptul că situaţia în care se găseşte a fost explorată, iar maximum de disconfort a fost testat şi s-a dovedit suportabil, îi dă – cel puţin aşa i se pare lui – dreptul de a nu se mai supune la un nou joc de noroc al destinului. Pentru că zarurile pot să cadă rău (şi nu luăm în calcul că, în egală măsură, pot să cadă şi bine), şi nenorocirea mare e că – ce te faci! – tre’ să te mai şi dovedeşti (Doamne păzeşte!) inventiv, că situaţia e complet nefamiliară. Mi se pare că românul a privit lucrurile o idee mai metaforic, pentru că am auzit deseori „mai bine un drac cunoscut„, dar niciodată continuarea proverbului. Şi e suficientă, chiar mi se pare că e, de fapt, mai expresivă în variantă scurtă. Am găsit, însă, şi o parafrază la expresia discutată, semnată Hama Tuma: „Better the devil you know than the angel you don’t”. Se pliază excelent pe „nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard”, pentru că se adaugă la sensul de bază şi posibilitatea ca situaţia nouă să pară atrăgătoare şi să se dovedească a fi o alegere bună. Da’ tot mai bună vrabia, săraca!

Trebuie să recunosc faptul că nu vorbesc în afară de cauză. Mi s-a întâmplat, ca oricui, să aleg varianta mai sigură, cea pe care mă pricep să o gestionez. Şi recunosc faptul că nu sunt foarte grozavă la mişcări bruşte când vine vorba de schimbări în viaţa mea. Dar am constatat că pot miza totul pe efectul „cuţitului ajuns la os” care mă scoate, revoltată, din toate nămolurile. Cât despre timpul „pierdut” pe care îl plânge toată lumea… hai, serios! da’ unde ne grăbim aşa?