a reabilita
Verbul a reabilita se foloseşte uneori cu sensul de „a face să-şi recapete sau a-şi recăpăta buna dispoziţie”, dar cea mai utilizată valoare se referă la „a-şi restabili buna reputaţie, onoarea, prestigiul ştirbit”. Folosit în domeniul juridic, verbul are în vedere demersul de „a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei bănuieli false sau a unei condamnări), a repune în drepturile de care a fost lipsit”.
Cuvântul are – se pare – şi o utilizare în sfera medicală: „a readuce în stare activă unele funcţii alterate în urma unor procese patologice”. În registrul familiar (având evidentă trimitere spre spaţiul penitenciar şi subliniind privarea de libertate), termenul se foloseşte pentru elevi, însemnând „a-şi îndrepta situaţia şcolară, obţinând o notă bună după note insuficiente”, având în vedere, probabil, felul în care este privit năstruşnicul de către profesor.
Interesant este faptul că verbul face parte dintre termenii aflaţi în plin proces de înnoire semantică. Asta se petrece cel puţin în oraşele în care primăriile s-au apucat să aloce bani pentru programele de „reabilitare termică a locuinţelor”: izolarea cu materiale speciale pentru a evita pierderile de căldură din timpul iernii, dar şi refacerea faţadei blocurilor care se lăfăie încă în „pastelatele” griuri ale epocii antediluviene când au fost construite.
Oamenii se bucură. Că e gratis. Sigur, umblă vorba că la clădirile reabilitate riscul izbucnirii unui incendiu creşte considerabil. În plus, lucrările nu sunt întotdeauna făcute cu profesionalism, iar finisajele de interior lasă mult de dorit – atunci când ele există, desigur. Şi da, uneori blocurile sunt zugrăvite în nişte culori fistichii, ca dintr-o perie ce n-are niciun strop de concentrare estetică în niciunul dintre fire. Dar oamenii se bucură, orişicum, pentru că vor fi reabilitaţi. Şi e gratis.