! policlorură (po-li-clo-ru-ră) este, ca și până acum, substantiv feminin cu genitiv-dativul policlorurii; are acum și formă de plural – policloruri („produs macromolecular rezultat prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material în electrotehnică, construcții, pentru fabricarea pielii artificiale etc.”)

! policondensare este substantiv feminin cu genitiv-dativul policondensării; conform noii norme, are și plural – policondensări („reacție chimică de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare”)

! polidactilie are genitiv-dativul polidactiliei și primește, acum, pluralul polidactilii; substantivul feminin înseamnă „malformație congenitală caracterizată prin prezența mai multor degete decât normal”

! polidipsie este substantiv feminin cu genitiv-dativul polidipsiei și pluralul polidipsii („sete excesivă, patologică, caracteristică pentru unele boli ca diabetul zaharat, diabetul insipid, pentru unele boli psihice, stări febrile etc.”)

! polieleu este substantiv neutru care se desparte po-li-e-leu, care are două forme de plural polieleie/polieleuri („cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători”)

A_BEST funcționează de luni, 16 martie 2020, integral în mediul virtual, în contextul COVID-19. Astfel, echipa de traineri și traducători A_BEST este în continuare capabilă să asigure remote servicii lingvistice la același standard de calitate, pentru companiile care activează pe piețe străine și pentru care comunicarea eficientă și rapidă cu partenerii de afaceri este vitală.

În relația cu clienții, reprezentanții Centrului de Limbi Străine A_BEST sunt în permanență preocupați să le pună la dispoziție pachete de servicii lingvistice menite să valorifice într-o foarte mare măsura bugetele existente pe aceste segmente, contribuind astfel la optimizarea costurilor. Totodată, se oferă consultanță în ceea ce privește Strategia de Management Lingvistic, aceasta reprezentând un pachet de măsuri și tehnici utilizate de diversele companii pentru a evita barierele lingvistice și culturale pe piețe străine noi sau în expansiune.

Continuare »

! polemarh are două variante corecte pentru despărțirea în silabe: po-le-marh/po-lem-arh; este substantiv masculin cu pluralul polemarhi („comandant al armatei din Grecia antică”)

* pole-position este substantiv feminin venit din engleză, de unde păstrează și pronunția – polpozíșn

! polibazic trimitea, până acum la bazic; este adjectiv masculin cu pluralul polibazici (acid „care conține în moleculă mai mulți atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal”)

* policalificare este substantiv feminin nou, cu genitiv-dativul policalificării

! policitemíe apare ca substantiv feminin cu două despărțiri corecte în silabe – po-li-ci-te-mi-e/po-li-cit-e-mi-e; are genitiv-dativul policitemiei și pluralul policitemii („boală cu creștere excesivă a numărului de globule roșii din sânge, manifestată prin roșeața pielii, creșterea tensiunii arteriale, mărirea splinei; poliglobulie”)

! pojghiță are acum două variante accentuale corecte: pojghíță/pójghiță (anterior era corectă doar prima); este substantiv feminin cu genitiv-dativul pojghíței/pójghiței și pluralul pojghíțe/pójghițe

! polariscop are acum două variante corecte pentru despărțirea în silabe: pe-ris-cop/pe-ri-scop și este substantiv neutru cu pluralul polariscoape („instrument optic folosit pentru studiul calitativ al efectelor de polarizare produse asupra luminii la trecerea ei printr-o substanță”)

! polarizor, adjectivul, are acum toate formele flexionare: masculin cu pluralul polarizori și femininul polarizoare („care poate produce polarizarea luminii; polarizant”)

! polder este un substantiv neutru care acum are și formă de plural – poldere („denumire dată în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare”)

! polei este substantiv neutru cu articularea poleiul; acum are și formă de plural – poleiuri

! pohfală are o precizare nouă – aparține vocabularului învechit; substantivul feminin cu genitiv-dativul pohfalei și pluralul pohfale („slavă, fast, splendoare, mândrie, prestigiu”)

! poiană este substantiv feminin, care rămâne acum cu o singură formă de genitiv-dativ – poienii și una pentru singular – poieni (anterior, era corect și poienei)

* poimâine-dimineață este un adverb nou, care deschide o serie relativ numeroasă ce mai include: *poimâine după-amiază (adverb + adverb), *poimâine după-masă (adverb + adverb), *poimâine-noapte (adverb), *poimâine-seară (adverb)

! pointer este un anglicism (denumirea unei rase de câini) care revine la forma de origine (anterior apărea forma poanter); este substantiv masculin cu pluralul pointeri (e se pronunță ă)

! pointillísm revine și el la forma de origine, din franceză, de unde vine acum și pronunția poantiísm; este substantiv neutru („procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu”), iar prima silabă este poin-. Din aceeași familie lexicală, apare și !pointillíst, pronunțat poantiíst, care are atât valoare adjectivală, cât și substantivală, masculin cu pluralul pointillíști și femininul pointillístă-pointillíste.

Vebul a conjectura vine din limba franceză – conjecturer, la rândul lui provenit din latină – conjecturare. Termenul are legătură cu substantivul cu care se înrudește – conjectură (părere neconfirmată, opinie bazată pe aparențe; ipoteză, presupunere, prezumție, supoziție). Înseamnă, prin urmare, „a face o conjectură”, adică „a judeca după aparențe, prin conjectură”, fiind sinonim cu a presupune, a bănui.

Atunci când l-am întâlnit prima dată, verbul acesta mi s-a părut extrem de ciudat… Nu mă refer neapărat la aspectul lui sonor neobișnuit sau la raritatea utilizării sale, cât la felul în care, deși are aceste caracteristici, este foarte des întâlnit în viața noastră comună: conjecturăm de un miliard de ori pe zi, fără ca măcar să ne dăm seama. De fapt, fără ca măcar să cunoaștem termenul, pentru că – nu așa? – sună destul de prețios.

Și asta n-ar fi încă o problemă, dacă rezultatele la care am ajunge conjecturând ar fi interpretate drept ceea ce sunt: concluzii nefondate ale unor raționamente poate greșite, neverificate și, probabil, fără bază reală ori valoare de adevăr. Însă, de cele mai multe ori, facem presupuneri și ne construim opiniile pe aparențe, considerând în mod eronat că „avem dreptate” în a judeca una sau alta. Evident, uneori e posibil să fie așa, dar… n-am putut să nu mă opresc puțin pentru a reflecta asupra lejerității cu care înlocuim, destul de des, adevărul cu părerile noastre.