17 mai
Ai grijă cât te apropii
Umor de veci 
Arhiva pentru mai, 2019
16 mai
DOOM 2: până ce – Pârlea
* până ce și *până să sunt două locuțiuni conjuncționale nou acceptate de normă
! pântec/pântece apare ca substantiv neutru cu două forme corecte și cu pluralul pântece
! pântecare (diaree) este regionalism, substantiv feminin cu genitiv-dativul pântecării și pluralul pântecări. Sinonime cu acesta, apar formele (tot regionale) !pântecăraie (cu pluralul pântecărăi) și !pântecărie (cu pluralul pântecării).
! a se pârgui (a da în copt) trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se pârguiește, imperfectul se pârguia și conjunctivul să se pârguiască
! pârlea este un element popular care apare doar în expresii (ține-te/tunde-o/întinde-o, pârleo! ori du-te pârlii!); substantivul masculin are genitiv-dativul pârlii și vocativul pârleo. De asemenea, este menționat și !Pârlea, nume de persoană, substantiv propriu masculin – de pildă, Pârlea-Vodă este porecla lui Alexandru Mavrocordat de la incendierea Iașului din 1783.
15 mai
„Lost Love” de Robert Graves
| His eyes are quickened so with grief, He can watch a grass or leaf Every instant grow; he can Clearly through a flint wall see, Or watch the startled spirit flee From the throat of a dead man. Across two counties he can hear And catch your words before you speak. The woodlouse or the maggot’s weak Clamour rings in his sad ear, And noise so slight it would surpass Credence–drinking sound of grass, Worm talk, clashing jaws of moth Chumbling holes in cloth; The groan of ants who undertake Gigantic loads for honour’s sake (Their sinews creak, their breath comes thin); Whir of spiders when they spin, And minute whispering, mumbling, sighs Of idle grubs and flies. This man is quickened so with grief, He wanders god-like or like thief Inside and out, below, above, Without relief seeking lost love. |
De-atâta chin, privirea lui S-a agerit: el vede cum Sub ochi se-nalță iarba, vede Ce-i dincolo de zid și fum Și ce nălucă se desparte De omul osândit de moarte. Aude peste zeci de sate; Pân-a-i vorbi, el luminat e. Urechea tristă i-o surzește Zvâcnirea unei cozi de pește, Neputinciosul fir de iarbă Plecat spre rouă ca s-o soarbă, Roit de fluturi, viermi sau molii Ce mursec straie și fotolii, Năduful harnicei furnice Când dă povara s-o ridice, Spetindu-se căci vrea anume Să nu-și păteze bunul nume, Țesutul pânzei de paing Și forfoteala ce-o încing Gângăniile din astă lume. Înconvoiat de dorul greu Cutreieră prin lumea toată Asemeni unui fur sau zeu Și dragostea pierdută-și cată. |
Robert Graves | traducere de Leon Levițchi |
