Ca substantiv, „track” este o serie de urme lăsate de trecerea cuiva ori a ceva, plus tot felul de derivate din asta: cale (inclusiv cale ferată), potecă, dâră, rută, pistă etc.
Substantivul „tract” se pronunţă asemănător. Uneori, chiar sunt confundate.
Primul sens al lui „tract” este destul de clar: lucrare scrisă, care tratează o anumită temă. Ceva gen broşură, cărţulie.
Al doilea sens al lui „tract” e mai problematic. Înseamnă „întindere” (cum ar o întindere de pământ etc). De aici, în anatomie a derivat sensul de „traiect”, „tract” cum se spune şi în română. Şi iată cum sensurile celor două cuvinte asemănătoare fonetic se apropie suficient cât să îmbie la confuzie.
Verbul a (se) obrinti se foloseşte în registrul popular, despre răni, bube ori, prin extindere de sens, despre părţi ale corpului, fiind rezultatul unei infecţii sau al frigului. Termenul vine din slava veche – obŭjentriti, şi este sinonim cu a se boboti, a se congestiona, a se inflama, a se irita, a se tumefia, a se umfla.
Nu sunt prea multe de spus despre verbul acesta. Poate doar că are o savoare aparte, care vorbeşte despre o vârstă a limbii noastre ce nu a supravieţuit decât în cărţile vechilor, şi pe care nu o vom mai recupera niciodată. Evident, din punct de vedere medical, riscul obrintirii nu a dispărut nici în vremurile noastre, el doar poartă un alt nume. Continuare »
