29 oct.
„Ţara” de Nichita Stănescu
| Ce am eu mai curat în mine, somnul străbătut de vise vechi, ce ai tu mai curat în tine, lemnul arbore cu verzi urechi, |
What I have purest in me: sleep traversed by old dreams, what you have purest in you: timber tree with green ears. |
| Ce am eu mai ascuns în mine, sângele mişcând un gând, ce ai tu mai curat în tine, amirosul de pământ, |
What I have most hidden in me: blood stirring a thought; what you have purest in you: the odour in deep earth inwrought. |
| Oh, şi ce am sfânt pe lume, dulcele pământ al tău, de vis şi tot ce-i în tine nume de caisă din cais – |
And oh, what I have sacred, pure flame: your sweet earth, dreamlike and free, and all that is in you the name of fruit from an apricot-tree. |
| Totul, tot ce este adevăr stă-n îmbrăţişarea noastră, ramură cu flori de măr şi c-o pasăre măiastră. |
All, all that stands for veracity in your embrace is averred, blossoming bough of an apple-tree with a wonder bird. |
| Poezie de Nichita Stănescu | Traducere de Dan Duţescu |
