Verbul a (se) obidi face parte din registrul arhaic al limbii şi este extrem de rar folosit în limba vorbită curent, dar are, pentru mine, o sonoritate minunată şi o semnificaţie năucitoare, extrem de dragă sufletului meu. Forma reflexivă înseamnă, în primul rând, „a se lăsa pradă deznădejdii sau durerii”, fiind sinonim (în ordinea crescătoare a intensităţii) cu a se indispune, a se necăji, a se amărî, a se mâhni, a se îndurera, a jeli, a deznădăjdui.
S-a format din substantivul obidă, care mie îmi pare la fel de complex ca şi dorul pe care atâta ni-l lăudăm. Căci e, (aproape) simultan, întristare (adâncă), durere (sufletească), mâhnire, amărăciune, jale, necaz, ciudă, mânie, nedreptate, asuprire, jignire, insultă, umilire. Deci, mai aproape de rostul etimologic este forma tranzitivă a verbului, echivalentă cu a asupri, a împila, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a urgisi… Continuare »
There was a man who, everyday, would buy a newspaper on the way to work, glance at the headline, and hand it back to the newsboy. Day after day the man would go through this routine. Finally the newsboy could not stand it and he asked the man, „Why do you always buy a paper and only look at the front page before discarding it?”
The man replied, „I am only interested in the obituaries.”
„But they are on page 21. You never even unfold the newspaper.”
„Young man,” he said, „the son of a bitch I’m looking for will be on the front page.”
