* fraudare (fra-u-da-re) este acceptat în noul DOOM, ca substantiv feminin cu genitiv-dativul fraudării şi pluralul fraudări
! frăsinica, o specie de frasin, este substantiv feminin care are acum formă de genitiv-dativ – frăsinicii şi formă de plural – frăsinici
* frecţie (masaj) apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul frecţiei şi pluralul frecţii(le)
! a frecţiona / a fricţiona (-ţi-o-) este un verb cu două forme corecte; forma de indicativ prezent este el frecţionează/fricţionează
! a fremăta îşi păstrează formele de indicativ prezent eu freamăt, tu freamăţi, el freamătă, dar îşi modifică prezentul conjunctivului – el să freamăte (în loc de fremete)
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
In the drawing-room full of dreams,
In the wide-oval mirror framed in silver,
Knocks autumn
And the gangrened garden,
In the wide-oval mirror framed in silver.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
In an armchair, tired, in wide folds of silk,
While the violet falls,
You read nasalizing
A decadent poem, cadaverously scented,
In monotone.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare…
I foresee the rosy poem of future love…
Dar pierdută, cu ochi bòlnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă —
Adormind…
But lost, with sick eyes,
You take in ironically the scented drawing-room‘s surrounds.
And your glance falls vaguely over the wide-oval water,
On the gangrened garden,
Over autumn in the mirror —
Falling asleep…
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare…
I foresee the rosy poem of future love…
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită — alba marmură sculptată —
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite-ntârziate
Ca şi noi…
But pale I walk now in the ravaged garden
And on the abandoned table — white sculpted marble —
In my mourning garments,
I stretch out like a dead man,
And place roses over myself, withered belated flowers
Like ourselves…
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu —
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint…
Speak, the final melody fom the dusty piano,
Or the weeping of water from benighted fountains suffices.
See, from the antique armchair —
The violet agony,
The bier
And the gangrened garden,
In the wide-oval mirror framed in silver…
