! a se eglendisi trece în categoria reflexivelor, având indicativul prezent el se eglindiseşte, imperfectul el se eglindise şi conjunctivul prezent el să se eglindisească; termenul este unul învechit, pe care nu l-am întâlnit decât în operele lui Caragiale, însemnând „a se distra, a petrece, a se amuza”; cum spuneam, nu cunosc persoană vie care să-l folosească, dar se pare că nu ne putem lipsi de el, aşa că DOOM îl ţine…
* Eifel este un nume geografic, al unor munţi aflaţi la graniţa Germaniei cu Belgia şi Franţa; substantivul propriu neutru se pronunţă aifăl şi se desparte Ei-fel
* Eiffel (se pronunţă efel şi se desparte Eif-fel) este un substantiv propriu neutru pentru care este menţionat compusul „Turnul Eiffel”
* Einstein este un nume de persoană în germană, substantiv propriu care se pronunţă aĭnştain şi se desparte Ein-stein
* a ejecta apare ca verb nou, cu indicativul prezent el ejectează. Din aceeaşi familie lexicală, este introdus adjectivul masculin *ejectabil, cu pluralul ejectabili şi femininul ejectabilă-ejectabile.
Nici strălucirea nu este de mine nici fala
Nici mirarea nici flinţa eternei erori
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate
Nici plopul nici râpa ce am trecut-o
Zărind umbrei tale piciorul ei luminos
Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă
Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea
Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea
Bujorii aprinşi din cana lăsând să cadă
Trupul petalelor de căldură şi teamă
În noaptea păcatului în eterna fântână
Nici amintirea nici gloria nu rămân
Buzele reci caută încă buze fierbinţi
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Un spaţiu deschis al imaginarului
Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima
Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum.
Splendor is not for me nor is glory
Nor wonderment nor the ever-erring rifle
Yet beauty remains an open wound
Nor the dawn of this whispered fountain
Nor the aspen nor the chasm I have crossed
Beholding the beaming foot of your shade
Yet beauty remains an open wound
Then I would return to press my mouth against it
Then I would feel what pain’s shivers are like
In the pot radiant peonies dropping
The body of petals seized by heat seized by fear
Eternal well’s night of sin
Neither remembrance nor glory remains
Cold lips still seeking hot lips
Yet beauty remains an open wound
A space open to imagination
Splendor its glory its wonderment its terror
Timeless time paceless echo aimless steps
