Cunoaşteţi genul: persoana care tropăie prin viaţă, pusă pe harţă şi murind de dorul unei lupte. Genul acesta de persoane tind să manifeste probleme serioase de comportament şi toată lumea le cunoaşte disperarea de a fi în centrul atenţiei.
Expresia „that dude has a serious chip on his shoulder” („tipul are o aşchie, nu glumă, pe umăr”), care descrie genul acesta de oameni, provine din vechea Anglie. Vorbim despre vremurile când un bărbat îl provoca pe altul la duel plesnindu-l peste obraz cu o mănuşă. Un alt mod de provocare, mai puţin cunoscut, era de a pune pe umăr o aşchie. Cel care îndrăznea să o dea jos, era dispus să se încaiere.
În limba română nu există un echivalent exact, dar avem binecunoscuta expresie „o caută cu lumânarea”, care este apropiată ca sens.
Verbul a blestema este vechi de când limba, probabil ca şi obiceiul. Cel dintâi sens indicat de dicţionare se referă la „a invoca urgia divinităţii împotriva cuiva”, moment în care trimite la a afurisi, a anatemiza şi a excomunica. Termenul funcţionează şi în spaţiul laic, cu diferite grade de intensitate, de la simpla aruncare cu zisa – „a vorbi de rău pe cineva” (sinonim cu a ponegri, a defăima) până la adevărata artă. Mi se pare interesant felul în care dicţionarele fac diferenţă între simpla rostire a unor termeni din această sferă – „a exprima, a rosti un blestem împotriva cuiva”, şi o oarecare nuanţă faptică, de acţiune – „a supune unui blestem, a condamna la nenorocire”, care depăşeşte simpla rostire a vorbei la mânie.
Dincolo de convingerea mea interioară că tot blestemul se întoarce asupra celui care i-a dat drumul în lume, e captivant felul în care rostirea acestuia poate fi, de la început, îndreptată împotriva propriei persoane, atunci când asimilează gestul de „a cârti, a se revolta împotriva vieţii, a soartei” (deja nenorocite, din câte se vede, deci fără vreo noimă şi necesitate a adăugirii şi agravării afuriseniei). Şi, tot astfel, e de remarcat nuanţa reflexivă, cea care se referă la „a face jurământ, a se jura”, luând asupră-şi blestemul drept pedeapsă, recunoscut meritată, şi asumată în caz de vină. Cele mai des folosite sinonime, extrem de încărcate conotativ, sunt a înjura, a ocărî şi a huli. Continuare »
