30 iun.
„Sonet III” de William Shakespeare
| Look in thy glass, and tell the face thou viewest Now is the time that face should form another, Whose fresh repair if now thou not renewest, Thou dost beguile the world, unbless some mother. |
Privindu-te-n oglindă spune-i celui ce te repetă, că e timpu-acuma alt chip s-aducă-n lume, de nu, jelui norocul dus şi-i laşi săracă muma. |
| For where is she so fair whose uneared womb Disdains the tillage of thy husbandry? Or who is he so fond will be the tomb Of his self-love to stop posterity? |
Unde-i frumoasa stea neprihănită ce nu s-ar vrea de plugul tău arată? Şi cine în mormânt stă să se-nchidă, stagnând-o, a viitorimii gloată? |
| Thou art thy mother’s glass, and she in thee Calls back the lovely April of her prime; So thou through windows of thine age shall see, Despite of wrinkles, this thy golden time. |
Oglinda mamei eşti şi ea, prin tine Aprilul strălucirii-ar vrea să-ntoarcă iar tu, al vârstei geam vreai să-nlumine în ciuda toamnei, tinereţea parcă… |
| But if thou live remembered not to be, Die single, and thine image dies with thee. |
De nu-ţi sădeşti tiparul, în tăcere mori, şi icoana ta cu tine piere… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
