Două englezoaice care s-au cazat la un hotel din Lisabona voiau încă un scaun în camera lor. Băiatul care a răspuns la apelul lor nu înţelegea limba engleză. Una dintre femei i-a arătat singurul scaun care era în încăpere, apoi a mimat că se aşază pe un scaun imaginar. Cu un zâmbet înţelegător, băiatul i-a făcut semn să-l urmeze. La capătul coridorului, el s-a oprit, a zâmbit, şi i-a arătat triumfător toaleta pentru femei.
* Alba Iulia apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Albei Iulia (silabaţie -li-a); alături de acesta, noile sale derivate: * albaiulian, folosit şi ca adjectiv variabil (albaiulieni, albaiuliană, albaiuliene), dar şi * albaiuliancă, cele două substantive denumind locuitorii acestui oraş
alb nu este un cuvânt nou, dar unele compuse ale sale sunt proaspăt acceptate: * alb-albastru, * alba-neagra, * alb-argintiu, * alb-gălbui, * alb-negru
albastru contribuie şi el la îmbogăţirea vocabularului cu * albastru-azuriu, * albastru-deschis
! albií este un verb ciudat al limbii române, foarte rar folosit, lucru ce determină considerarea lui, la o primă vedere, drept o greşeală a lui albi; exista, însă, chiar din DOOM-ul vechi, însemnând „a lua forma unei albii”, noutatea fiind trecerea lui în clasa reflexivelor; avem, prin urmare, albiéşte (sli. -bi-e-), albiá (sil. -bi-a); albiáscă; albiínd (sil. -bi-ind)
* Albion, vechiul nume al Marii Britanii, face şi el parte dintre substantivele proprii nou introduse în dicţionar
© 2024 blog.ro-en.ro
