09 mai

„Thou Shalt Not Kill” de G.K. Chesterton

I had grown weary of him; of his breath
And hands and features I was sick to death.
Each day I heard the same dull voice and tread;
I did not hate him: but I wished him dead.
And he must with his blank face fill my life –
Then my brain blackened; and I snatched a knife.
Mă plictisea, de-aproape, de departe;
Mâini, chip, răsuflu mă scârbeau de moarte.
Un glas, un pas, din zori și până-n seară…
Și nu-l uram; dar aș fi vrut să moară.
Cum, să nu scap de-acest neisprăvit
O viață? Și-am pus mâna pe cuțit.
But ere I struck, my soul’s grey deserts through
A voice cried, ‘Know at least what thing you do.’
‘This is a common man: knowest thou, O soul,
What this thing is? somewhere where seasons roll
There is some living thing for whom this man
Is as seven heavens girt into a span,
For some one soul you take the world away –
Now know you well your deed and purpose. Slay!’
Când să lovesc, din tainiți sufletești,
Un glas: “Măcar să știi ce săvârșești!
E-un om de rând; știi, Suflete, cumva,
Ce este? Unde-i zarea, undeva,
E vreo ființă pentru care el
E zeci de ceruri prinse-ntr-un inel.
Ei îi răpești întreaga lume sfântă.
Acum că rostul îl cunoști, împlântă!”
Then I cast down the knife upon the ground
And saw that mean man for one moment crowned.
I turned and laughed: for there was no one by –
The man that I had sought to slay was I.
Svârlind cuțitul, am văzut, mirat,
Că omul e de-un nimb încununat.
Și-am râs – nu era nime-n jurul meu
Iar osândita jertfă eram eu.
G.K. Chesterton traducere de Leon Levițchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2018 blog.ro-en.ro