01 feb.
„The Bridge Of Sighs” de Thomas Hood
| One more Unfortunate, Weary of breath, Rashly importunate, Gone to her death! |
O altă oropsită, Sătulă de-amar, Călcă nesăbuită Al morţii hotar! |
| Take her up tenderly, Lift her with care; Fashion’d so slenderly Young, and so fair! |
Purtaţi-o cu milă, Cu grijă, blajin: E-atât de fragilă Şi-i parcă un crin! |
| Look at her garments Clinging like cerements; Whilst the wave constantly Drips from her clothing; Take her up instantly, Loving, not loathing. |
Vestmântul său, iată, Ca giulgiul arată; E leaorcă de apă Sărmana copilă: Luaţi-o degrabă, Blând şi cu milă. |
| Touch her not scornfully; Think of her mournfully, Gently and humanly; Not of the stains of her, All that remains of her Now is pure womanly. |
N-o dispreţuiţi, S-o compătimiţi, Blajin şi-omenos. Ce astăzi mai poate, Săraca, s-arate E pur şi duios. |
| Make no deep scrutiny Into her mutiny Rash and undutiful: Past all dishonour, Death has left on her Only the beautiful. |
Să nici nu vă mire A ei răsvrătire, Fapt necugetat; Spălând-o de-ocară, Asupră-i coboară Linţoliul curat. |
| Still, for all slips of hers, One of Eve’s family— Wipe those poor lips of hers Oozing so clammily. |
O Evă: – făptura Străvechii greşale… Ştergeţi-i gura De mâl şi de bale. |
| Loop up her tresses Escaped from the comb, Her fair auburn tresses; Whilst wonderment guesses Where was her home? |
Piepten, podoabă, În păr ca mătasa N-o să mai pună… Gloata se-ntreabă Unde-avea casa? |
| Who was her father? Who was her mother? Had she a sister? Had she a brother? Or was there a dearer one Still, and a nearer one Yet, than all other? |
Mamă şi tată Avut-a vreodată? Avut-a surate? Avut-a vrun frate? Sau de-alt om fu, poate, Mai apropiată Ca de toţi şi de toate? |
| Alas! for the rarity Of Christian charity Under the sun! O, it was pitiful! Near a whole city full, Home she had none. |
Aici, oh, sub soare Rar afli-ndurare Şi milă-n creştin! Ce jalnic e, vai, În târg să nu ai Niciun cămin… |
| Sisterly, brotherly, Fatherly, motherly Feelings had changed: Love, by harsh evidence, Thrown from its eminence; Even God’s providence Seeming estranged. |
Frate, surată, Mamă şi tată S-au înstrăinat: Iubirea, sub osândă, A doborât-o, frântă; Chiar Pronia sfântă Parc-a zburat. |
| Where the lamps quiver So far in the river, With many a light From window and casement, From garret to basement, She stood, with amazement, Houseless by night. |
Departe, hăt, unde Lămpi tremură-n unde, Lumini mărunţele Din poduri şi case, Din hrubele joase, Ea tot aşteptase Năucă, sub stele… |
| The bleak wind of March Made her tremble and shiver; But not the dark arch, Or the black flowing river: Mad from life’s history, Glad to death’s mystery, Swift to be hurl’d— Anywhere, anywhere Out of the world! |
Vântoase tăioase O frânseră-aproape; Dar n-o înfricase Vâltoarea de apă. De viaţa-i sătulă, De moarte flămândă, Din lume, îndată, Oriunde, oriunde S-a vrut aruncată! |
| In she plunged boldly— No matter how coldly The rough river ran— Over the brink of it, Picture it—think of it, Dissolute Man! Lave in it, drink of it, Then, if you can! |
Sărit-a-ndrăzneaţă, Deşi ca de gheaţă E râul spumat. Spre ape priveşte, De ea ţi-aminteşte, Tu, om desfrânat! Apoi, de-i putea, Te-aruncă şi bea! |
| Take her up tenderly, Lift her with care; Fashion’d so slenderly, Young, and so fair! |
Purtaţi-o cu milă. Cu grijă, blajin: E-atât de fragilă, Şi-i, parcă, un crin! |
| Ere her limbs frigidly Stiffen too rigidly, Decently, kindly, Smooth and compose them; And her eyes, close them, Staring so blindly! |
Cât nu-s încă sloi Braţele-i moi, Frumos le-aşezaţi, Uşure; şi-apoi I-nchideţi cei doi Ochi orbi şi holbaţi… |
| Dreadfully staring Thro’ muddy impurity, As when with the daring Last look of despairing Fix’d on futurity. |
E groaznic holbată, Prin mâl, murdărie, Ţintind, disperată O ultimă dată Spre ce va să vie… |
| Perishing gloomily, Spurr’d by contumely, Cold inhumanity, Burning insanity, Into her rest.— Cross her hands humbly As if praying dumbly, Over her breast! |
S-a stins de ruşine, De vorbe haine, De neomenie, De rea nebunie… Cade-se-a-i pune Recile-i mâini, Ca-n rugăciune, Cruce, pe sâni. |
| Owning her weakness, Her evil behaviour, And leaving, with meekness, Her sins to her Saviour! |
Ştiindu-i greşalele Ce le făcuse, Iart-o şi spală-le, Bune Isuse! |
| Thomas Hood | traducere de Tudor Dorin |