Verbul a (se) îneca este obţinut prin derivare, din în- şi necat, care s-a păstrat, se pare, din limba latină – (e)nĕcāre („a ucide fără vărsare de sânge”). În accepţia de bază a termenului, acesta se referă la „a muri sau a face să moară, a-şi pierde viaţa prin sufocare în apă (sau în alt lichid)”. Una dintre cele mai cunoscute şi utilizate expresii care fac referire la acest sens este a se îneca (ca ţiganul) la mal, care înseamnă „a suferi un eşec în ultimul moment”.

Se foloseşte şi pentru navele care „suferă un naufragiu” şi le acoperă apele, stabilind sinonimie cu a se afunda, a se cufunda, a se scufunda. Din această semnificaţie derivă expresia parcă i s-au înecat corăbiile, care i se spune cuiva atunci când este trist, indispus. Valoarea tranzitivă este, de cele mai multe ori, despre ape – „a acoperi cu apă un loc, o arătură etc.”, sinonim cu a inunda, a potopi. Referirile la a îneca motorul maşinii implică, de asemenea, prezenţa lichidului în spaţii ce ar trebui să rămână uscate.

Continuare »