! a înjgheba este verb şi primeşte două forme pentru indicativ prezent – el înjgheabă/înjghebează. Substantivul provenit din infinitivul lung este !înjghebare, feminin cu genitiv-dativul înjghebării şi pluralul înjghebări.

* în jur apare ca locuţiune adverbială, la fel ca şi *în jur de. Din seria locuţiunilor prepoziţionale sunt menţionate *în juru-, cu dativul (în juru-i), şi *în jurul, cu genitivul (în jurul lui).

* în locu- este locuţiune prepoziţională cu dativul (în locu-i). Structura *în locul apare cu două articole separate: fie locuţiune prepoziţională – în locul lui, fie ca prepoziţie + substantiv (+adjectiv) – în locul acela.

* înmiit e adjectiv masculin cu pluralul înmiiţi şi femininul înmiită-înmiite

! a înnemuri este sinonim cu a imortaliza, termen învechit cu indicativul prezent eu înnemuresc şi ei înnemuresc, imperfectul el înnemurea şi conjunctivul prezent să înnemurească. Acelaşi termen, cu valoare reflexivă – !a se înnemuri, este regionalism sinonim cu a se înrudi, paradigma fiind aceeaşi.

Verbul a nemuri este un cuvânt care se întâlneşte rar, probabil pentru că fenomenul nu se petrece prea des… Se pare că există şi un sens regional al termenului, referindu-se la „a deveni sau a fi rudă cu cineva”, însă, în cea mai cunoscută accepţie, termenul înseamnă „a face să trăiască veşnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor”. Şi, din câte îmi pot da eu seama, există cel puţin două modalităţi de a realiza acest lucru: fie prin dovada valorii şi a calităţilor personale, fie prin preaslăvire, preamărire, cântare de către alţii, prin imortalizare folosind diverse procedee materiale de a face acest lucru (pictură, sculptură etc.). Verbul este un derivat regresiv obţinut din adjectivul nemuritor, stabilind sinonimie cu a eterniza, a imortaliza, a perpetua.

Continuare »