! direcţie / direcţiune („conducere a unei instituţii”) funcţionează în paralel, deşi se precizează pentru cel de-al doilea termen că este învechit, iar în norma anterioară nu mai era; ne-am răzgândit, e bun. Se adaugă, ca noutate, şi verbul *a direcţiona (di-rec-ţi-o-na), care are indicativul prezent el direcţionează.

* dirigintă apare ca substantiv feminin nou, cu genitiv-dativul dirigintei şi pluralul diriginte

* dirijabil, cu valoare adjectivală, se alătură mai vechiului substantiv neutru cu aceeaşi formă; are pluralul dirijabili şi femininul dirijabilă-dirijabile

! diságio [s=z] este un termen italian care exista şi anterior, substantiv neutru care se referă (în sens general) la pierderile rezultate din operaţiunile de schimb monetar; termenul se desparte di-sa-gio/dis-a-gio, se articulează diságioul şi are şi plural – diságiouri

! discernământ este în continuare subtantiv neutru, dar rămâne fără plural; cum s-ar zice – măcar unu, da’ bun!

Verbul a pedepsi apare ca un răspuns firesc la eroarea umană, cu grade diferite de gravitate. Înseamnă „a aplica cuiva o pedeapsă”, fie pentru o greşeală, fie pentru o infracţiune săvârşită. Termenul se poate referi la „a supune unor chinuri” ce pot fi de natură fizică sau morală, dintre toate acestea cea mai dură fiind (dacă e făcută bine şi cu reale remuşcări) auto-pedepsirea – a se chinui, a se tortura, a suferi. Foarte interesante mi s-au părut a fi sinonimele, extrem de numeroase şi diferite din punct de vedere semantic, în funcţie de domeniul de aplicabilitate.

Cea mai răspândită utilizare se circumscrie spaţiului juridic, mergând de la a sancţiona, până la a condamna, a osândi. Una dintre cele mai aprige instanţe de pedepsire este însă cea divină, motiv pentru care, foarte des, Dumnezeu bate, ceartă, obliceşte, răsplăteşte ori răzbună. Iar sinonimele utilizate în spaţiul sacrosanct al Bisericii sunt a canoni, chiar a chinui şi a căzni. Forme extreme ale pedepselor pot face trimitere la termeni având conotaţii mai dure, precum a schingiui sau a tortura. E ciudat… într-o religie în care verbul fundamental este a ierta, cu întoarcerea celuilalt obraz – deci antonimul perfect…

Continuare »