Verbul a conclude vine din limba latină, de unde a ajuns și în italiană, păstrând exact aceeași formă – concludere. La noi a pierdut teren în fața sinonimelor sale – a conchide, a încheia, față de care este mult mai rar folosit.

Prin urmare, înseamnă – la fel ca și în cazul verbelor echivalente ca sens – „a termina, trăgând o concluzie”. În mod eronat, multă lume îl folosește, în loc, pe a concluziona, neacceptat de norma literară.

Continuare »

Verbul a conchide înseamnă „a termina, trăgând o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc.” Vine din latinescul concludere şi s-a construit după modelul lui a închide (cu care are ceva similitudini semantice), fiind echivalent al lui a conclude, folosit mai rar şi evoluat firesc din acelaşi etimon latin.

Folosit deseori în structuri argumentative, verbul se poate referi şi la „a evidenţia principalul din cele făcute / spuse anterior”, fiind sinonim cu a fini, a încheia, a sfârşi (definitiv). Poate avea în vedere şi o cuvântare sau o povestire, dar există şi o trimitere la o situaţie aparte, în care sensul este „a fi de părere, a se pronunţa pentru”.

Continuare »

La finalul unei prezentări

Cum se pronunţă şi unele exemplificări