Răbdare, să vină iarna

Verbul a (se) îndatora are, conform dicţionarelor explicative, trei sensuri principale. Atunci când este tranzitiv, se poate referi la „a obliga, a impune ca o datorie, a sili pe baza unei obligaţii, a lega prin constrângere” – cele patru verbe utilizate pentru lămurirea sensurilor putând fi considerate, în acelaşi timp, şi sinonime.

Nuanţa reflexivă a verbului are în vedere acţiunile ce au ca urmare îndatorarea (de cele mai multe ori, din punct de vedere financiar): „a face datorii, a se încurca în datorii”, stabilind sinonimie cu a se împrumuta şi putându-se chiar referi la „a oferi drept garanţie, a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut”.

Pe de altă parte, termenul poate avea în vedere şi „a obliga (moral) pe cineva la recunoştinţă printr-un ajutor dat la nevoie, a face cuiva servicii”, fiind, astfel, sinonim cu a (se) angaja. Interesant este faptul că, atunci când cineva îţi face un serviciu, pare mult mai potrivită folosirea verbului a îndatora decât utilizarea substantivului datorie. E o diferenţă subtilă de nuanţă, dar notabilă, probabil din cauza contaminărilor substantivului dinspre sfera negativă.

Continuare »

Un adevărat apel

Studiile nu contează