! adiție se desparte a-di-ți-e și este substantiv feminin cu genitiv-datitul adiției; în DOOM3 este menționată și forma nouă de plural – adiții

! adjuvant înseamnă „medicament secundar” și – spre deosebire de DOOM2, unde avea și valoare neutră – rămâne doar substantiv masculin cu pluralul adjuvanți

+ adnominal apare ca noutate, însemnând „care determină un nume”; este menționat mai întâi ca adjectiv masculin cu pluralul adnominali și cu femininul adnominală-adnominale. De asemenea, DOOM3 consemnează și substantivul neutru +adnominal, care are pluralul adnominale.

+ a doua oară (cu toate celelalte variante numerice) este locuțiune adverbială

! adonic este adjectiv masculin, cu femininul adonică și pluralul adonice; DOOM3 menționează însă și substantivul neutru, cu referire la structura vers adonic

* psihedelic apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul psihedelici și femininul psihedelică-psihedelice; termenul are două despărțiri corecte în silabe – psi-he-de-lic/psih-e-de-lic – și înseamnă „care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare”

! psihiatră (psi-hi-a-tră) apare într-un articol separat, substantiv feminin cu genitiv-dativul psihiatrei și pluralul psihiatre

! psihomotor, adjectiv masculin cu pluralul psihomotori, primește acum și formă pentru feminine, singular și plural – psihomotoare („care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară”)

* psihopedagog și *psihopedagogă (mai rar folosit) sunt și ele substantive noi, primul masculin cu pluralul psihopedaogi, iar al doilea feminin cu genitiv-dativul psihopedagogei și pluralul psihopedagoge

* psihosomatic este adjectiv nou, masculin cu pluralul psihosomatici și femininul psihosomatică-psihosomatice; termenul face referire la tot ce este legat de „psihosomatică” – „disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor”

Cambridge Dictionary a dezvăluit cuvântul anului 2020 și acesta este “quarantine” (“carantină”), după ce a căpătat un sens nou în timpul pandemiei de coronavirus.

Editorii au spus că termenul “carantină” a fost cel de-al cel mai căutat cuvânt din acest an – și iese în evidență dacă renunțăm la cuvintele care se repetă în majoritatea anilor, și anume “hello” (“salut”) pe primul loc și “dictionary” (“dicționar”) pe al doilea.

A învis la limită alte cuvinte finaliste, “pandemic” și “lockdown”, care au fost, de asemenea, printre cele mai căutate între ianuarie și sfârșitul lunii octombrie 2020.

Continuare »

Dicționarul american a dat publicității faptul că interogările ultimului semestru au crescut cu 313% în 2018, așa că în luna septembrie încă o definiție a pronumelui „they”, neutru ca gen și folosit la singular pentru oameni, a fost adăugată pe lângă cele trei deja existente. Merriam-Webster a declarat că termenul învingător al anului a fost determinat de statistici.

Momentele cheie citate de publicistul dicționarului au fost interogările ce au atins un vârf la săptămâna modei de la Paris din luna ianuarie la care a defilat modelul de sex neutru Oslo Grace, declarația din luna aprilie a Pramila Jayapal, membră în Congresul SUA, despre copilul său care nu se conformează unui gen și paradele Pride din luna iunie.

Continuare »

Verbul a (se) comprima vine din limba franceză (comprimer) și este destul de des folosit, având câteva sensuri, în general cunoscute. Prima utilizare pare a veni din fizică – „a micșora volumul unui corp (mai ales a unui gaz) cu ajutorul unei forțe sau presiuni exterioare, a apăsa cu putere spre a micșora volumul”, sinonim cu a condensa, a presa. De aici derivă sensul figurat al verbului, folosit cu privire la sentimente și stări sufletești – „a împiedica să se manifeste, a stăvili printr-un efort de voință”, echivalent al lui a înăbuși, a înfrâna, a reprima.

O accepție a termenului, care mie îmi era mai puțin cunoscută, este „a reduce personalul unei întreprinderi sau instituții, a face mai mic ca urmare a limitării statelor”… Mai puțin cunoscută pentru că, așa cum mi-am dat imediat seama, îmi lipsea din minte asocierea cu mult mai cunoscutul său sinonim în această situație – a restrânge. Dicționarele susțin că referirea la o singură persoană, cu sensul de „a pune în cadru disponibil”, este improprie (ceea ce nu o împiedică să circule, se pare).

În momentul în care am început căutările pentru acest verb, aveam în minte altă semnificație, pe care nu am găsit-o însă menționată decât în Noul dicționar explicativ din 2002. Este vorba despre cea cu privire la comprimarea unor texte – „a micșora prin reducerea numărului de cuvinte”. Și m-a surprins lipsa lui din dicționare, întrucât acestui sens i-am găsit, paradoxal, cele mai numeroase sinonime: a concentra, a prescurta, a reduce, a rezuma, a scurta. Ai fi zis că e imposibil să găsești echivalente pentru un sens pe care un cuvânt nu-l are, nu?

Motivul pentru care l-am căutat inițial are legătură cu lucrarea de doctorat la care mă tot chinui. Pardon – care mă tot chinuie. Pentru că am tot adunat materiale peste materiale de-a lungul anilor (căci am luat-o de la daci și de la romani cu partea teoretică a cărții), m-am trezit acum că e destul de amplă. Și, mai ales, că nu tot ce e acolo îmi este necesar. Prin urmare, m-am apucat de comprimare: scot ce nu-mi folosește, sintetizez ce-am lungit peste măsură, periez și reorganizez. E o muncă plăcută, care mă ajută să mă reconectez la esența lucrării și să-mi limpezesc scopurile. În plus, parcă și stilistic dă bine comprimarea asta… Vom vedea.

Verbul a tăgădui vine din limba maghiară – tagadni (care se traduce „a contesta”). Este tranzitiv şi înseamnă – cu referire la adevăruri, fapte, fenomene – „a contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva ca fiind adevărat, a declara ca fiind neadevărat”.

Termenul stabilește sinonimie cu verbe precum a nega, a renega, a dezminți sau, mai rar, cu a refuza. Are, de asemenea, şi alte echivalente în dicționare: a ascunde, a dezice, a masca, a respinge, a retracta, a tăinui, dar şi livrescul a denega ori învechitul a protesta.

Mie îmi place teribil cum sună. Și, deși întotdeauna mi s-a părut că are o conotație negativă – căci retractarea implică o dezicere, o negare de primă vorbă, acum îl găsesc mai pe gustul meu. Pentru că încă îmi mai place curajul contestării și puterea unui „nu” spus împotriva curentului.

Nu agreez însă, așa cum nu mi-au plăcut niciodată, „contestarii de serviciu”, cei care critică totul și pe toate, cărora nimic nu le convine și totul le displace, fără a identifica problemele reale și soluțiile adecvate. Pur și simplu din dorința de a fi contra curentului ori, dimpotrivă, de a fi „cool”, ridicându-se pe un val de opinie „la modă”, de bonton.

Nu cred în rezolvările de tipul acesta, dar e foarte adevărat că mai curând se mișcă lucrurile atunci când sunt puse sub presiunea tăgadei, decât lăsate în voia lor, sperând că se vor îmbunătăți de la sine… Prin urmare, deși nu sunt cea mai cârtitoare ființă din lume, mă bucur deseori când oamenii tăgăduiesc ordinea lucrurilor ce merg strâmb.