24 oct.
Bacterii de la munte
Pentru creveţi de la mare 
Rezultate
30 ian.
DOOM 2: plimbărică – plop-de-munte
! plimbărică este substantiv feminin care are acum și formă pentru genitiv-dativ – plimbăricii, și pentru plural – plimbărici
! a se ploconi trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se ploconește, imperfectul se ploconea și conjunctivul să se ploconească
! ploier-comun este un nume de pasăre; rămâne substantiv masculin, dar primește acum și formă de plural – ploieri-comuni. Din aceeași categorie face parte și substantivul masculin !ploier-mic, care este acum înregistrat ca un compus cu pluralul ploieri-mici.
! ploínte are o valoare nouă, pe lângă cea adjectivală mai veche (regionalismul invariabil care apare în structuri precum an plointe, sinonim cu an ploios); termenul este acum și substantiv feminin
! plop-alb (plural plopi-albi) și !plopi-de-munte (plural plopi-de-munte) sunt substantive masculine, nume de plante
19 sept.
„The Pied Piper of Hamelin” de Robert Browning
| Hamelin Town‘s in Brunswick, By famous Hanover city; The river Weser, deep and wide, Washes its wall on the southern side; A pleasanter spot you never spied; But, when begins my ditty, Almost five hundred years ago, To see the townsfolk suffer so From vermin, was a pity. |
Burgul Hameln e-n Braunschweig aflat, Lângă Hanovra, oraş cunoscut; Fluviul Weser, adânc şi lat, Zidu-i scaldă, în partea de sud; Un loc mai plăcut nici n-aţi mai văzut; Dar, când începe povestea de vale, Acum cinci sute de ani fără ceva, Să-i vezi pe târgoveţi aşa De chinuiţi, era o jale. |
03 nov.
„Scrisoarea III” de Mihai Eminescu
| Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă, La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe, Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte, Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte… Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde, Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde: — Las’ să leg a mea viaţă de a ta… În braţu-mi vino, Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o… Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele. Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare; Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Care creşte într-o clipǎ ca în veacuri, mereu creşte, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte; Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari, Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari; Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână — Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri, Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri Mările ţǎrmuitoare şi cetăţi lângă limanuri, Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor, Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor — Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac. Vulturii porniţi la ceruri pân’ la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător. Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori, Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă, Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă, Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ. |
A Sultan among those who over a language reign, Who where the flocks are pastured, there stretches their domain, Was sleeping on the hillside, his head laid on his arm, When came to him a vision that did his spirit charm: He saw the moon that nightly across the heavens ranged Turn from her wonted journey and to a maiden changed, He saw her glide towards him, with lovely downcast head, And there was sorrow in her eyes; but spring bloomed at her tread; While all the forest trembled, so wondrous war her grace, And a thrill of silver ripples ran o ‘er the water’s face. A mist like sparkling diamonds that did the vision daze Lay on the earth enchanted, a bright illumined haze, While the sound of whispered music sang through that wonderland, And o ‘er the starry heavens a midnight rainbow spanned… Her hair in raven tresses about her shoulders fell, And taking his hand in hers, she these grave words did tell: „Let be our lives united, my pain let yours enfold That through your sorrow’s sweetness my sorrow be consoled… Writ was it through the ages and all the stars record That I shall be your mistress, and you shall be my lord.” Now, as the Sultan marveled, softly she withdrew And he felt as if within him a wondrous tree upgrew; A tree that in an instant raised loftily its head And to the far horizons its thrusting branches spread; A tree of such a stature that even at midday The farthest lands and oceans under its shadow lay. While at the earth’s four corners rose up against the sky Atlas, Caucasus, Taurus and the Balkan mountains high; The wide Euphrates, Tigris, the Nile, the Danube old, All ‘neath its boughs protecting their mighty waters rolled. Asia, Europe, Africa and the desert stretching far, The boats that on the lakes and seas and on the rivers are, Billowing, boundless cornfields that tossed emerald locks, And shores, and ships, and harbours with castles on the rocks, All these spread like a carpet his vision did embrace, Country next to country set, and race to race… All these as in a mist of silver did he see, A vast extending kingdom ‘neath the shadow of a tree. The eagle that aspires the sky does dawdle not With lazy wings, nor in among the branches squat ; And now a wind of conquest the ancient forest fills And shouts of Allah ! Allah ! echo among the hills, As though a rising tempest does o’er the ocean roar The deafening clash of battle, the thunderous clang of war; Till loudly does the forest to that great gale resound And bow before new Rome its branches to the ground. |
04 iul.
DOOM 2: Pentateúh – pentodă
! Pentateúh este substantiv propriu neutru (anterior accentul cădea pe ultimul e, iar în silaba finală se forma un diftong – teuh); este vorba despre numele părții Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament
! pentatlon (probă combinată de atletism, alcătuită din cinci exerciții diferite) este substantiv neutru cu pluralul pentatloane și are acum două despărțiri corecte în silabe: pen-ta-tlon/pent-a-tlon. Aceeași modificare o suferă și celelalte cuvinte din familia lui lexicală: !pentatlonist (cu pluralul pentatloniști) și !pentatlonistă (cu pluralul pentatloniste).
* Penteleu este numele unui munte, substantiv propriu neutru
! penticostal are acum și valoare adjectivală, pe lângă cea substantivală; masculinul are pluralul penticostali, iar femininul are formele penticostală-penticostale
! pentódă (tub electronic cu cinci electrozi) are acum două despărțiri corecte în silabe – pen-to-dă/pent-o-dă; substantivul feminin are pluralul pentode
22 mai
„The Mythical Journey” de Edwin Muir
| First in the North. The black sea-tangle beaches, Brine-bitter stillness, tablet strewn morass, Tall women against the sky with heads covered, The witch’s house below the black-toothed mountain, Wave-echo in the roofless chapel, The twice-dead castle on the swamp-green mound, Darkness at noon-day, wheel of fire at midnight, The level sun and the wild shooting shadows. |
Întâi spre Nord. Pe plajă, valuri negre, Tăcere înspumată, mlaștini, smârcuri, Femei înalte cu broboade-n cap, Bordeiul vrăjitoarei într-un stei, Ecou de ape-n paraclis pustiu, Castelul mort pe dealul sur-verziu, Amurg la prânz și foc în toiul nopții, Un soare fix și umbre ce țâșnesc. |