blog.ro-en.ro » Rezultatele căutării

Rezultate

18 iul.

„Oxford Canal” de James Elroy Flecker

When you have wearied of the valiant spires of this County Town,
Of its wide white streets and glistening museums, and black monastic walls,
Of its red motors and lumbering trains, and self-sufficient people,
I will take you walking with me to a place you have not seen —
Half town and half country—the land of the Canal.
It is dearer to me than the antique town: I love it more than the rounded hills:
Straightest, sublimest of rivers is the long Canal.
I have observed great storms and trembled: I have wept for fear of the dark.
But nothing makes me so afraid as the clear water of this idle canal on a summer’s noon.
Do you see the great telegraph poles down in the water, how every wire is distinct?
If a body fell into the canal it would rest entangled in those wires for ever, between earth and air.
For the water is as deep as the stars are high.
One day I was thinking how if a man fell from that lofty pole
He would rush through the water toward me till his image was scattered by his splash,
When suddenly a train rushed by: the brazen dome of the engine flashed:
the long white carriages roared;
The sun veiled himself for a moment, and the signals loomed in fog;
A savage woman screamed at me from a barge: little children began to cry;
The untidy landscape rose to life: a sawmill started;
A cart rattled down to the wharf, and workmen clanged over the iron footbridge;
A beautiful old man nodded from the first story window of a square red house,
And a pretty girl came out to hang up clothes in a small delightful garden.
O strange motion in the suburb of a county town: slow regular movement of the dance of death!
Men and not phantoms are these that move in light.
Forgotten they live, and forgotten die.

Când ți se va urî de turlele acestui târg,
De albele-i străzi largi, scânteietoarele-i muzee și monasticele ziduri negre,
De-automobile stacojii, tramvaie-mpiedicate și figuri încrezătoare-n sine,
Să mergem într-un loc pe care nu-l cunoști,
Nici sat și nici oraș – Canalul.
Mi-e mult mai drag ca vechiul burg; mai drag ca dealurile dimprejur;
Canalul, cel mai drept și falnic dintre râuri.
Am cunoscut furtuni și-am tremurat; am plâns, înspăimântat, în beznă;
Însă nimic nu mă-nfioară-atât ca apa clară
A liniștitului canal pe timp de vară la amiazi.
Vezi svelții stâlpi de telegraf și sârmele sub apă?
Căzând acolo, trupul ar rămâne spânzurat pe veci
De firele dintre pământ și aer.
Înalte-s stelele, iar apa e adâncă.
M-am întrebat ce-ar face-un om căzut în apă de pe-un stâlp.
Ar înota spre mine, dumicat de unde;
Un tren ar trece val-vârtej; ar fulgera locomotiva;
Vagoane albe, deșirate, ar scrâșni;
O clipă s-ar ascunde soarele, semnalele și-ar da de veste-n ceață;
Pe-un șlep m-ar huidui o disperată; copilașii ar zbiera;
S-ar dezmorți peisajul adormit; un joagăr ar porni;
O haraba ar hurui spre cheu, hamali s-ar clătina pe punți;
Un moș voinic ar da din cap de la fereastra primului etaj
Al unei case cubice și roșii,
Și-o fată ar ieși să-ntindă rufe într-o grădiniță.
Ciudat e freamătul din suburbia
Orașului provincial; ciudat e dansul morții, lin și regulat!
Sunt oameni, nu fantome, cei ce joacă-n reflector.
Trăiesc uitați și în uitare mor.

James Elroy Flecker

traducere de Leon Levițchi

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!

01 iun.

„A Boy’s Song” de James Hogg

Where the pools are bright and deep, Where the grey trout lies asleep, Up the river and over the lea, That ‘s the way for Billy and me.	Unde-s iezerele-adânci, Şi prinzi păstrăvi pe sub stânci, Sus la deal şi-n lunci, e bine Şi de Billy şi de mine.
Where the blackbird sings the latest, Where the hawthorn blooms the sweetest, Where the nestlings chirp and flee, That ‘s the way for Billy and me.	Unde mierlele-ntârzie, Şi răsura dulce-adie, Unde cuiburile-s pline, E de Billy şi de mine.
Where the mowers mow the cleanest, Where the hay lies thick and greenest, There to track the homeward bee, That ‘s the way for Billy and me.	Unde iarba, toporaşii Le cosesc de zor cosaşii, Şi se-ntorc la stupi albine, E de Billy şi de mine.
Where the hazel bank is steepest, Where the shadow falls the deepest, Where the clustering nuts fall free, That ‘s the way for Billy and me.	Unde cresc pe râpi aluni, Unde-i umbră ca-n genuni, Şi cad nucile ciorchine, E de Billy şi de mine.
Why the boys should drive away Little sweet maidens from the play, Or love to banter and fight so well, That ‘s the thing I never could tell.	La ce bun din joc să scoată Băieţandrii orice fată? Cum, iubirea nu le place? Asta n-o pricep, şi pace!
But this I know, I love to play Through the meadow, among the hay; Up the water and over the lea, That ‘s the way for Billy and me.	Dar îmi place să rămân, Ştiu, în pajiştea cu fân; Prin livezi, la gârle line, E de Billy şi de mine.
James Hogg	traducere de Tudor Dorin

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!

23 ian.

„I Hear an Army” de James Joyce

I hear an army charging upon the land, And the thunder of horses plunging; foam about their knees: Arrogant, in black armour, behind them stand, Disdaining the reins, with fluttering whips, the Charioteers.	Aud o oaste atacând pământul dinspre mare. Tunet de cai prin ape. Ei calcă spuma în picioare. Provocători, prin valuri, căruţaşii-n negre zale, Biciuri îşi fâlfâie, dispreţuind hamuri şi frâne.
They cry into the night their battle name: I moan in sleep when I hear afar their whirling laughter. They cleave the gloom of dreams, a blinding flame, Clanging, clanging upon the heart as upon an anvil.	Ostaşii-şi strigă-n noapte chiotul de bătălie. În somn eu gem, subt râsul lor din depărtare. Noaptea din vis ei mi-o despică. Ce văpaie orbitoare! Lovită, inima, lovită, se preface-n nicovală.
They come shaking in triumph their long grey hair: They come out of the sea and run shouting by the shore. My heart, have you no wisdom thus to despair? My love, my love, my love, why have you left me alone?	Îşi scutură-n triumf ostaşii părul verde. Din mare ies, gonind, pe ţărmul fără nume. Vai mie, disperez aşa fără de-un strop de-nţelepciune? Dragostea mea, dragostea mea, de ce m-ai părăsit?
James Joyce	traducere de Lucian Blaga

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!

11 ian.

„Winter” de James Thomson

Mean while, the Leaves,
That, late, the Forest clad with lively Green,
Nipt by the drizzly Night, and Sallow-hu‘d,
Fall, wavering, thro‘ the Air; or shower amain,
Urg‘d by the Breeze, that sobs amid the Boughs.
Then list‘ning Hares foesake the rusling Woods,
And, starting at the frequent Noise, escape
To the rough Stubble, and the rushy Fen.
Then Woodcocks, o‘er the fluctuating Main,
That glimmers to the Glimpses of the Moon,
Stretch their long Voyage to the woodland Glade:
Where, wheeling with uncertain Flight, they mock
The nimble Fowler‘s Aim. – Now Nature droops;
Languish the living Herbs, with pale Decay:
And all the various Family of Flowers
Their sunny Robes resign. The falling Fruits,
Thro‘ the still Night, forsake the Parent-Bough,
That, in the first, grey, Glences of the Dawn,
Looks wild, and wonders at the wintry Waste.

Iar frunzele-ntre timp,
Ce-n verde viu pădurea le-mbrăcase,
De-ai nopţii stropi pişcate, şi livide,
Cad rar şi-ncet, sau ca o ploaie iute,
Când vântul, suspinând prin crengi, le smulge.
Apoi fricoşii iepuri lasă crângul
Şi, tresărind la zgomote, aleargă
Spre mirişti aspre sau spre bălţi cu trestii;
Sitari, peste întinderi mişcătoare,
Ce scânteiază la lumina lunii,
Mai vin o dată spre poieni de codri,
Şi, dând ocol, îşi râd de pădurarul
Cu arcu-ntins. Natura-ngenunchează,
Şi ierburile lâncezesc, bolnave,
Şi-a florilor familii felurite
Îşi pierd vestmântul însorit. Iar noaptea,
Cad poame şi se rup de creanga mamă,
Ce-n zori, la primul licăr sur, arată
Pustie, şi se miră de ruină-i.

Continuare »

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!