Facultatea de Limbi și Literaturi Străine continuă să fie în topul celor mai căutate facultăți din România și cea mai căutată din cadrul Universității din București, cu 76 de candidați pe loc, la specializarea Limbi Moderne Aplicate.

Popularitatea domeniului de limbi străine nu este întâmplătoare. Recent, o companie de resurse umane a plasat această specializare printre cele mai căutate pe piața muncii. Perspectivele de angajare pentru absolvenții Facultății de Limbi și Literaturi Străine sunt variate, atât ca rol, cât și ca industrie.

Continuare »

The American Heritage Dictionaries a adăugat peste 500 termeni noi la cea de-a cincea ediție a dicționarului său de limba engleză, incluzând termeni din domeniul culinar, precum “banh mi”, “halloumi” și “mochi”, dar și “clickbait”, “cosplay”, “pregame” și “dashcam”.

Directorul executiv al American Heritage Dictionaries, Steve Kleinedler a declarat privind modul prin care aleg cuvinte noi din domeniul culinar și explică de ce American Heritage Dictionaries nu a ales un “cuvânt al anului”: “Editorul nostru din departamentul culinar alege o varietate de meniuri, verifică surse culinare, caută rețete care sunt publicate în ziare și pe bloguri. Și văzând la ce scară largă este folosit termenul — se întreabă dacă se limitează la bucătăriile regionale, ori are o aromă puternic națională. Nu e o coincidență faptul că mare parte din noul material are legătură cu domeniul culinar; altă sursă fiind terminologia medicală.”

Continuare »

Ca verb, „to manufacture” înseamnă „a manufactura” – acesta fiind sensul iniţial -, iar mai nou „a fabrica”, „a produce”, „a confecţiona”. Cuvântul este şi substantiv, cu sensurile corespunzătoare: „manufacturare”, „fabricare”/”fabricaţie”, „producere”/”producţie”, „confecţionare”. Aici apare uneori confuzia: „manufacture” este procesul, nu cel care face. Acesta din urmă este „manufacturer” (cu un „r” la final, care formează terminaţia „er”), adică „fabricant”, „producător”. Confuzia este amplificată şi de faptul că o anumită industrie, în ansamblu, este numită „manufacture” (de exemplu, „the woollen manufacture” înseamnă „industria lânii”).

Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch., a fost găsit în Mesopotamia şi e scris în akadiana (limba folosită de asirieni şi de babilonieni).

Cel mai vechi dicţionar explicativ pentru limba engleză datează de la 1604 („A Table Alphabeticall” de Robert Cawdrey), iar dicţionare importante, cum ar fi cel publicat de lexicologul american Noah Webster în 1828, mai trezesc interesul şi astăzi.

Preocupările de elaborare a unui dicţionar al limbii române au fost mai târzii, apărând prin secolul al XVIII-lea. Samuil Micu a întocmit, spre 1800, „Dicţionarium Valachico-Latinum”, pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la Tipografia din Buda. Din păcate, autorul a murit în acelaşi an şi tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme, tipografia primeşte un alt material lexical, pentru un dicţionar în patru limbi (româno-latino-maghiaro-german), al cărui autor era protopopul Vasile Coloşi. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu şi constituie o serioasă premisă pentru redimensionarea dicţionarului. În 1825 a apărut „Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu”, lucrare cunoscută ca „Lexiconul de la Buda”, cu aproximativ 10.000 de termeni.

De asemenea, Petru Maior a fost unul dintre învăţaţii transilvăneni care s-a ocupat în mod special de ortografie şi a tipărit o lucrare în acest sens: „Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi”, apărută la Buda, în 1819 (reprodusă şi în „Lexiconul de la Buda”).

Primul dicţionar explicativ complet al limbii române este „Condica limbii româneşti”, elaborat de Iordache Golescu şi terminat în 1832. Este un dicţionar explicativ, enciclopedic şi etimologic, rămas până astăzi în manuscris. Autorul a lucrat la el circa 30 de ani, dovedind vaste cunoştinţe.

Continuare »

Cuvântul „inflammable” (evident, corespunzător cu „inflamabil” din limba română) ridică mai multe dificultăţi decât ar putea părea la prima vedere. Prefixul „in” înseamnă de obicei „care nu este”, aşa cum se întâmplă în cazul unor cuvinte ca „insoluble” („insolubil”, care nu este solubil) sau „insolvable” („insolvabil”, care nu este solvabil). Prin urmare, s-ar putea crede că „inflammable” înseamnă „care nu ia foc”, când de fapt înseamnă exact opusul: „care se aprinde uşor, care ia foc şi arde repede”. În încercarea de a rezolva această confuzie, în limba engleză a apărut antonimul „uninflammable” („neinflamabil”), care însă nu este prea folosit. În industrie, se folosesc termenii „flammable” (pentru ceva care se aprinde uşor) şi „non-flammable” (pentru ceva care nu ia foc). Prin urmare, „inflammable” şi „flammable” sunt sinonime, dar aceasta nu face decât să sporească confuzia unora. Cel mai bine este să nu vă jucaţi cu focul.