15 iul.
„Killed at the Ford” de Henry Wadsworth Longfellow
| He is dead, the beautiful youth, The heart of honor, the tongue of truth, He, the life and light of us all, Whose voice was blithe as a bugle-call, Whom all eyes followed with one consent, The cheer of whose laugh, and whose pleasant word, Hushed all murmurs of discontent. |
E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins, Şi inima-i învăpăiată şi-obrajii lui aprinşi s-au stins! El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfăţatul de noroc, Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc, A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă… |