05 aug.
Câinii nu au voie pe plajă
Dar să aibă lesă şi să le aduni nevoile 
Rezultate
06 mart.
„Musée des Beaux Arts” de Wystan Hugh Auden
| About suffering they were never wrong, The Old Masters; how well, they understood Its human position; how it takes place While someone else is eating or opening a window or just walking dully along; How, when the aged are reverently, passionately waiting For the miraculous birth, there always must be Children who did not specially want it to happen, skating On a pond at the edge of the wood: They never forgot That even the dreadful martyrdom must run its course Anyhow in a corner, some untidy spot Where the dogs go on with their doggy life and the torturer‘s horse Scratches its innocent behind on a tree. In Breughel‘s Icarus, for instance: how everything turns away Quite leisurely from the disaster; the ploughman may Have heard the splash, the forsaken cry, But for him it was not an important failure; the sun shone As it had to on the white legs disappearing into the green Water; and the expensive delicate ship that must have seen Something amazing, a boy falling out of the sky, Had somewhere to get to and sailed calmly on. |
Despre suferinţă nu greşeau niciodată, Ei, Vechii Maeştri: ce bine înţelegeau Rostul ei omenesc; cum are loc În timp ce altul mănâncă, deschide fereastra sau doar merge apter înainte; Cum, în vreme ce bătrânii aşteaptă respectuoşi, pasionaţi Naşterea miraculoasă, trebuie să fie prin preajmă Şi nişte copii care n-ar fi vrut să se-ntâmple, patinând Pe baltă la margine de pădure: Ei n-au uitat niciodată Că martiriul cel mai cumplit trebuie dus pân‘ la capăt Chiar şi-ntr-un colţ, în ungherul necurăţat Unde câinii îşi continuă viaţa câinească şi calul călăului Îşi scarpină nevinovatul dos de-un copac. În Icarul lui Breughel, de pildă: cum întorc toate spatele Destul de lesne nenorocirii; ţăranul ce ară poate c-a auzit Un clipocit, strigătul deznădejdii, Dar pentru el n-a fost un eşec important; soarele lumina Cum se cuvine picioarele albe dispărând în apa cea verde; Iar delicata, costisitoarea corabie care desigur o fi văzut ea Ceva uimitor, un băiat care cade din cer, Avea de ajuns undeva şi-a navigat, calm, înainte. |
| Wystan Hugh Auden | traducere de G. Tartler |
19 sept.
„The Pied Piper of Hamelin” de Robert Browning
| Hamelin Town‘s in Brunswick, By famous Hanover city; The river Weser, deep and wide, Washes its wall on the southern side; A pleasanter spot you never spied; But, when begins my ditty, Almost five hundred years ago, To see the townsfolk suffer so From vermin, was a pity. |
Burgul Hameln e-n Braunschweig aflat, Lângă Hanovra, oraş cunoscut; Fluviul Weser, adânc şi lat, Zidu-i scaldă, în partea de sud; Un loc mai plăcut nici n-aţi mai văzut; Dar, când începe povestea de vale, Acum cinci sute de ani fără ceva, Să-i vezi pe târgoveţi aşa De chinuiţi, era o jale. |
14 nov.
a (se) încâina
Verbul a (se) încâina se foloseşte foarte rar, de cele mai multe ori pentru oameni (deşi cred că l-am auzit folosit şi legat de vremea care se înrăutăţeşte). Are două semnificaţii de bază, însemnând pe de o parte „a deveni rău, câinos, a se umple de răutate”, situaţie când este sinonim cu a (se) încâinoşa, a (se) înrăi. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, cuvântul stabileşte o echivalenţă de sens cu a se încăpăţâna, a se îndărătnici. Pentru prima situaţie, dar şi pentru a doua (în anumite circumstanţe), se poate folosi antonimul a (se) înduioşa.
Continuare »