29 dec.
Bifurcaţia minţii
Sau e o atenţionare 
Rezultate
30 oct.
„The Ship of Death” de D.H. Lawrence
| I Now it is autumn and the falling fruit and the long journey towards oblivion. |
I E toamnă-acum, cad frunzele și-ncepe călătoria lungă spre uitare. |
| The apples falling like great drops of dew to bruise themselves an exit from themselves. |
Cad merele, broboane mari de rouă ce vor să se zdrobească șˆsă iasă din ele însele. |
| And it is time to go, to bid farewell to one’s own self, and find an exit from the fallen self. |
E timpul să-ți iei bun-rămas, să lași în urmă-ți sinea și să te dezlegi de vinovatul eu. |
20 mai
a (se) ghida
Verbul a (se) ghida vine din limba franceză (guider) și înseamnă „a imprima o anumită mișcare unei piese mobile (doar dintr-o anumită direcție și între anumite limite), unui mecanism etc.” Sinonimele sunt mai curând asociate sensului figurat: a (se) călăuzi, a (se) conduce, a dirija, a duce, a îndrepta, a (se) îndruma, a (se) orienta, dar și a povățui, a sfătui.
Zilele astea, a apărut ocazia de a plimba prin București un grup de străini care ajunseseră aici pentru un schimb de experiență. Nu aveam neapărat ceva foarte clar în minte, dar era vorba de câteva ore spre seară, din momentul în care erau cazați la hotel, și de un traseu de zi care să le stârnească, în vreun fel, interesul și să-i facă a rămâne cu amintiri frumoase despre locurile acestea, pe care le vizitau în necunoștință de cauză și – cred eu – cu ceva idei preconcepute.
Nu e nevoie să mai spun că totul a ieșit bine și scopul a fost atins.
M-am trezit de câteva ori în viața asta în postura aceasta de ghid. Nu prea des și nici prea… profesional, dar m-am simțit bine și experiențele s-au dovedit a fi cu succes. Întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc singură, iar eu cu mine m-am descurcat mereu la drum. E un pic altfel când experiențele altcuiva depind de tine, pentru că nu știi niciodată în ce măsură te ridici la nivelul așteptărilor.
Dar e pasionant să găsești, într-un loc, aspecte faine de evidențiat, să faci ceva presupuneri despre ce l-ar putea interesa pe celălalt, să construiești un traseu articulat și – mai ales, aș spune – să-i schimbi unui om percepția despre un loc. Și cred că nu e greu să faci pe cineva să-i placă Roma, ori Parisul, ori la Amsterdam. Cu Bucureștiul însă… e un pic cu totul altă istorie. Dar încep să fiu din ce în ce mai sigură (dovedit, chiar) că orașul acesta are potențial. Tot ce-i trebuie e un ghid bun.