a cădea
A cădea. Frunze. Simt nevoia să lămuresc de la început contextul, să circumscriu cumva universul de aşteptare al celui care citeşte. Pentru simplul motiv că verbul acesta intră în atât de multe combinaţii semantice, încât este imposibil să le inventariez fără să plictisesc groaznic cetitoriul… Prin urmare, ne oprim asupra semnificaţiei de bază, care presupune „a se deplasa de sus în jos sub acţiunea forţei de gravitaţie, a se lăsa în jos, a pica”. Este folosit cu sens figurat despre fenomene ale naturii şi ale vieţii – iarnă, ger, seară, ploaie sau timp (iar la cum a năvălit peste noi, putem spune şi despre toamnă), fiind sinonim cu a se lăsa, a veni, a se apropia. Atunci când se referă la „a se desprinde din locul unde era fixat”, verbul e utilizat pentru dinţi, păr, fulgi sau frunze, mişcarea descrisă având aceeaşi traiectorie – de sus în jos. Pe lângă toate astea, când vine frigul, mie îmi cad în călcâie şi simţul umorului şi nădejdea…
Continuare »