A viscoli ne-a mâncat zilele iarna asta, ca mai demult, în alţi ani rătăciţi prin memorie. Nu pare mare lucru de capul lui, pentru că nu trimite în prea multe direcţii cu semnificaţiile. Se referă (doar!) la un vânt care bate cu putere, spulberând şi troienind (succesiv!) zăpada. Nimic altceva, în afara unei sinonimii cu a viforî (despre care trebuie să recunosc că-mi place tare cum sună). Şi totuşi, câtă tragedie!
Continuare »
Verbul a cerne este, se pare, foarte vechi în limbă, denumind – din latinescul cernere – acţiunea de a trece substanţe granuloase şi pulverulente prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. Cele mai des întâlnite situaţii sunt cele în urma cărora rezultă o mămăligă sau o construcţie. Dar dincolo de dimensiunea aceasta pur fizică, verbul are conotaţii figurate referitoare pe de o parte la fenomene meteorologice – a ploua mărunt, a bura, iar pe de alta la idei – a alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepţie etc.), eliminând restul. În această ultimă accepţie, cuvântul este sinonim cu un altul ce-i seamănă teribil de bine – a discerne, dar în ambele situaţii scopul este acela de a curăţa sau a sorta, ceea ce presupune introducerea unui principiu ordonator. Poate de asta îmi place atât de mult…
Continuare »
© 2024 blog.ro-en.ro