a tolera
Verbul a tolera are o definiţie sintetică, ce pare a-i acoperi sensul general – „a îngădui, a permite o situaţie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea”. Pe de altă parte, există şi câteva nuanţe, căci se poate referi la persoane („a accepta, admiţând în apropiere şi făcând abstracţie de neajunsuri”), la fapte supărătoare nepermise („a admite în mod conştient şi tacit”) sau la tratamente şi medicamente („a suporta fără reacţie de respingere”).
Termenul vine din franţuzescul tolérer, cu rădăcini în latină – tolerare, şi stabileşte sinonimie (pe lângă numeroasele verbe menţionate mai sus) cu a răbda, a suferi, a suporta, având în vedere o indulgenţă sporită faţă de lucruri pe care, în general, nu le aprobăm sau nu ar trebui să le permitem. Prin urmare, termenul este mult mai complex, iar tolerant, cu adevărat, nu este decât cel care acceptă inacceptabilul – cel puţin inacceptabilul, din punctul lui de vedere.
Continuare »