15 ian.
„The Complaint of Chaucer to His Empty Purse” de Geoffrey Chaucer
| To you, my purse, and to no other creature I lament, for you are my lady dear. I am so sorry now that you are light! Surely, unless you make me heavier cheer, I may as well be laid upon my bier. Therefore unto your mercy thus I cry: Be heavy again, or else surely I must die. |
Doar ţie, nu altcui, o, punguşoară, Mă jelui eu, căci, doamnă, dragă-mi eşti! Mi-i greu că mi te afli-aşa uşoară, Căci negreşit, de nu mi te-mplineşti, Mă şi văd rămăşiţe pământeşti; Drept care milei tale strig de zor: Fii iarăşi grea, căci altfel iaca mor! |
| Promise this day, before it may ever be night, that I may hear the blessed clanking of you, or see your color like the bright sunshine, that never yet has had a peer in terms of yellowness. You are my life, only you, queen of content and of good company, steers my heart, be heavy again, or else surely I must die. |
Catadicseşte astăzi până-n sară S-aud cum iar ferice zornăeşti, Sau soare să-ţi văd chipul, foc şi pară, Mai galben cum pe lume nu găseşti. Tu cârma inimii şi viaţa-mi eşti, Regină, suflet bun, alinător: Fii iarăşi grea, căci altfel iaca mor! |
| Now, purse, who are to me my life’s one light, my life’s one savior, down in this world here, help me out of this city through your might, since you refuse to be my treasurer. For I am clipped like priest or an austere monk. But yet I pray you of your courtesy, be heavy again, or else surely I must die. |
Tu ce lumină-a vieţii mi-ai fost doară Şi mântuire-n caznele lumeşti, Ajută-mă din târg s-ajung la ţară, Când văd c-a-mi fii vistiernic nu voieşti; Mi-s ras ca scăfîrliile popeşti. Ci tot mă rog de tine arzător: Fii iarăşi grea, căci altfel iaca mor! |
| Lenvoy de Chaucer | Lenvoy de Chaucer |
| O conqueror of the isle of Brut’s Albion, who, through your lineage, are King of it, and our free choice, this song to you I send; set your mind, you who can all our woes amend, upon this little flower from Helicon. |
O,-învingător în Albion, ca Brut, Tu cuvenit alesul când te-am vrut Monarh, închinu-ţi stihurile mele; Iar tu ce poţi să mântui orice rele, Ascultă şi suspinul meu gemut! |
| Geoffrey Chaucer | traducere de Dan Duţescu |