03 mai

„Sonnet XXXI” de Elizabeth Barrett Browning

Thou comest! all is said without a word.
I sit beneath thy looks as children do
In the noon-sun, with souls that tremble through
Their happy eyelids from an unaverred
Yet prodigal inward joy. Behold, I erred
In that last doubt! and yet I cannot rue
The sin most, but the occasion—that we two
Should for a moment stand unministered
By a mutual presence. Ah, keep near and close,
Thou dovelike help! and, when my fears would rise,
With thy broad heart serenely interpose:
Brood down with thy divine sufficiencies
These thoughts which tremble when bereft of those,
Like callow birds left desert to the skies.
Fără cuvinte, totu-i spus când vii.
În preajmă-ţi stau, ca pruncii la amiază,
În soare, când sub pleoapa lor vibrează
Atât de pline, dense bucurii.
Vezi, încă rătăceam în îndoială;
Doar pricinile-i plâng, căci altfel noi
Eram sortiţi alături amândoi.
Ajută-mi, stai în preajmă! De mă-nşală
Iar temerile-mi, inima ta mare
Ridic-o între mine şi-ntre ele,
Şi-alungă-le cu sufletul senin.
Şi ocroteşte-mi gândurile-amare
– pui părăsiţi în cer pustiu, ce vin
Şi pleacă fără tine printre stele.
Elizabeth Barrett Browning traducere de Veronica Porumbacu

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2020 blog.ro-en.ro