25 ian.
„Assurances” de Walt Whitman
| I need no assurances, I am a man who is preoccupied of his own soul; I do not doubt that from under the feet and beside the hands and face I am cognizant of, are now looking faces I am not cognizant of, calm and actual faces, I do not doubt but the majesty and beauty of the world are latent in any iota of the world, I do not doubt I am limitless, and that the universes are limitless, in vain I try to think how limitless, I do not doubt that the orbs and the systems of orbs play their swift sports through the air on purpose, and that I shall one day be eligible to do as much as they, and more than they, I do not doubt that temporary affairs keep on and on millions of years, I do not doubt interiors have their interiors, and exteriors have their exteriors, and that the eyesight has another eyesight, and the hearing another hearing, and the voice another voice, I do not doubt that the passionately-wept deaths of young men are provided for, and that the deaths of young women and the deaths of little children are provided for. (Did you think Life was so well provided for, and Death, the purport of all Life, is not well provided for?) I do not doubt that wrecks at sea, no matter what the horrors of them, no matter whose wife, child, husband, father, lover, has gone down, are provided for, to the minutest points, I do not doubt that whatever can possibly happen anywhere at any time, is provided for in the inherences of things. I do not think Life provides for all and for Time and Space, but I believe Heavenly Death provides for all. |
Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om preocupat de propriul său suflet. Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă privesc chipuri pe care nu le cunosc, chipuri liniştite şi reale. Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse în orice nimic din lume. Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc cât sunt de nemărginite. Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba chiar mai mult. Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă şi continuă milioane de ani, Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior, că exteriorul are un alt exterior, că vederea are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi vocea o altă voce. Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri bărbaţi este de prevăzut şi că moartea unor tinere femei şi moartea unor copii mici sunt de asemenea de prevăzut. (Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi, nu a fost la fel de bine prevăzută?) Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent de grozăviile lor, indiferent a cui soţie, al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-a dus la fund, sunt prevăzute, la minut. Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple, oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa lucrurilor. Nu mă îndoiesc că Viaţa prevede totul în Timp şi în spaţiu. Cred, însă, că Moartea e prevăzută pentru toţi. |