În ciuda faptului că Micul dicționar academic îi dedică vreo trei articole diferite, pentru verbul a hui DEX-ul dă un singur sens (cel de care ne vom și ocupa mai îndeaproape). Este verb intranzitiv, o formație onomatopeică ce funcționează în registrul regional, însemnând „a face huiet, a răsuna prelung”.

Termenul a apărut, prin urmare, cumva imitativ, plecând de la sunete care sugerează vibrația aerului, la fel ca, de pildă, a vâjâi. Sinonimele sunt, mai mult sau mai puțin, variațiuni pe aceeași temă: a aui, a hăui, a hăuli, a răsuna, a vui și a clocoti (cu sens figurat).

Continuare »

Verbul a tuna e de sezon: ploile cu fulgere şi tunete sunt semne incontestabile ale venirii anotimpului cald. Prin urmare, primul sens al termenului se referă exact la acest aspect, însemnând „a se produce sau a se auzi, a răsuna tunetul” (în urma unei descărcări electrice în atmosferă), situaţie în care sinonimele sunt a detuna, chiar a trăsni. Dintr-un alt punct de vedere, se pare că există un sens învechit al cuvântului, care are în vedere acţiunea de „a trage cu tunul sau cu alte arme de foc”.

În mod evident, elementul fundamental de semnificaţie este cel sonor. Prin extindere de sens, cuvântul poate fi folosit cu referire la „a produce un zgomot mare, a scoate un vuiet puternic”, stabilind sinonimie cu a bubui, a vui. În registru figurat, verbul are în vedere tonalitatea glasului uman – „a vorbi cu glas ridicat, ce răsună puternic”, sinonim cu a striga, a ţipa, a urla. Cele mai frumoase sunt, desigur, expresiile: a tuna şi a fulgera („a fi furios, a face scandal”), a tunat şi i-a adunat (ironic, despre cei care se potrivesc la rele).

Continuare »

O serie, în ordinea fonemului exersat în principal:

Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucurel care s-a întors bucuros de la Bucureşti.

Continuare »