Verbul a (se) căina vine din slavonă și are două sensuri de bază, lămurite, în dicționare, prin intermediul unor sinonime. Prima accepție are drept termeni echivalenți pe a se boci, a se jeli, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, a se văita, iar cea de a doua pe a deplânge, a deplora, a jeli, a jelui, a compătimi (pe cineva).

Cele mai expresive sunt însă regionalismele ori arhaismele, care sunt extrem de numeroase pentru prima situație: a se aoli, a se mișeli, a se olălăi, a se olecăi, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, a (se) cânta, a (se) dăuli, a se frăsui, a se glăsi, a se glăsui. Pentru cel de-al doilea sens, sunt mai puține: a căi, a sărăci, a șăinăli.

Continuare »

Verbul a (se) boci are o variantă intranzitivă și reflexivă, care înseamnă „a plânge tare (cu vaiete și strigăte)”, și o variantă tranzitivă – „a recita bocete la înmormântarea cuiva”. Obiceiul deplângerii morților, conform ritualului, a generat în limbajul comun un sens care se referă la plânsul intens, cu vorbe, hohote și vaiete.

Termenul pare a se fi obținut din boace, substantiv învechit și regional rezultat din latinescul vox, vocis, care este sinonim cu cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă. Verbul este echivalent cu a jeli, a (se) jelui, a (se) plânge, a (se) văita, iar antonimul menționat în dicționare pare a fi a chicoti.

Continuare »