Verbul a rostui este un derivat al substantivului rost, cu sufixul -ui și are mult mai multe sensuri decât m-aș fi așteptat. Dintre toate, cel pe care îl cunoșteam era „a umple cu un material de etanșizare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație”. Evident, nu de pe vremurile când construiam șosele, ci după ce-am tot trecut prin renovări…

Un alt sens care mi-a sunat cunoscut a fost „a procura ceva prin mijloace improvizate”, adică familiara expresie „a face rost de ceva” – văd sinonimia cu a procura, dar habar n-aveam că i se potrivește verbul a rostui! Iar două dintre celelalte explicații vin din zone necunoscute mie: „a forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut” și „a bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău”.

Mai sunt două utilizări, legate de pragmatismul firesc al omului – „a aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă” sau „a așeza conform unor cerințe de ordin practic”, dar acestea mă interesează mai puțin. Pentru că cel mai mult îmi place sensul care are legătură cu rostuirea aceea importantă, a facerii de sine și a găsirii de loc în viața asta: „a așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine”, deci a rândui cum se cuvine, a nimeri rostul tuturor lucrurilor.

Continuare »

Verbul a achiziționa înseamnă „a obține prin achiziție” și s-a format, prin derivare (cu sufixul -ona), de la acest substantiv – „formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); aducere în patrimoniu a unor obiecte rare”. Astfel, expresia a face o achiziție se referă la „a procura, în condiții avantajoase, ceva de preț, un lucru rar”.

Prin urmare, cuvintele din această familie lexicală presupun circumstanțe deosebite în vederea realizării lor semantice, iar acesta este un lucru ce m-a luat prin surprindere. Poate și din cauza faptului că sinonimele indicate în dicționare (și pe care le folosim în mod curent) nu țin cont de acest aspect; a cumpăra, a furniza, a livra, a lua, a neguța, a obține, a procura, a târgui, precum și o serie de regionalisme, se referă la sensul general al termenului. Ceea ce le face sinonime imperfecte.

Continuare »

Verbul a livra aparţine categoriei neologismelor, pătrunzând la noi din franceză – livrer. Înseamnă, în sens general, „a preda şi a pune la dispoziţie mărfuri, a presta servicii etc.”, fiind sinonim cu a procura. Privind cu mai multă atenţie, se pot identifica – totuşi – câteva detalii care particularizează două sensuri ale termenului.

Primul dintre acestea se referă la mărfuri, materiale, provizii etc. şi înseamnă „a da în posesiune în mod sistematic (în baza unor înţelegeri prealabile)”, situaţie în care este echivalent al lui a furniza. Celălalt are în vedere serviciile, însemnând „a presta la comandă contra unei plăţi”.

Continuare »

Verbul a furniza are, dacă ne uităm în dicţionare, două sensuri importante: unul care se referă la mărfuri, materiale ori provizii, şi altul care se referă la informaţii ori ştiri. Prin urmare, înseamnă, în primul rând, „a procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziţie servicii, contra plată, în baza unei înţelegeri prealabile; a pune în posesiune în mod sistematic”, fiind sinonim cu a aproviziona, cu a livra sau cu a procura, poate chiar (în funcţie de context) cu a dota ori a înzestra. De asemenea, se poate referi la „a pune la dispoziţie cu regularitate; a da, a oferi o informaţie, o ştire”.

Minunate toate sensurile pe care le poate avea sau pe care i le putem inventa verbului ăstuia, dar nimic nu se compară cu cel… de sezon, ca să spun aşa: a furniza agent termic. În calorifere, carevasăzică. Acum, pe toamna asta mofturoasă şi prea grăbită pentru gustul meu, care se bosumflă ziua şi o lasă pe vară să ne încălzească până la 20 şi ceva de grade, dar îşi vede liniştită de treabă noaptea, când temperaturile scad destul de mult sub 10… Uneori am impresia că sufletul mi se face deşert din pricina certei lor, iar zgomotul cel mai drag urechilor mele este susurul apei calde din apartament.

Continuare »

Verbul a cumpăra înseamnă, în sens propriu, „a intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani”. Termenul este, deci, folosit în primul rând cu referire la obiecte şi lucruri care pot fi obţinute contra plată. Din acest punct de vedere, sinonimele sunt relativ numeroase: a achiziţiona, a lua, a procura, a târgui; dicţionarele precizează şi regionalisme – a surzui, şi arhaisme – a neguţa, a scumpăra. Un sens mai rar utilizat face trimitere la capacitatea de a „cumpăra” din ochi, adică de a examina, a aprecia, a preţălui, a calcula, a evalua, a măsura, a socoti. Operaţiunea se face pentru a estima o eventuală valoare, scopul fiind acela de a nu se lăsa înşelat, căci, până la urmă, nu e problema vânzătorului dacă-i „cumperi mâţa-n sac”.

Continuare »