Verbul a (se) maturiza este unul cuminte, care are doar două sensuri importante. Primul dintre acestea este cel denotativ, propriu, care se referă la procesul biologic, determinat de îmbătrânirea organismelor vii sub puterea neabătută a trecerii timpului – „a deveni sau a face să devină matur, a atinge maturitatea”, sinonim cu a (se) matura.

Cel de-al doilea sens este cel figurat, care îmi pare mie chiar mai des folosit şi care are conotaţii pozitive – „a ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, multe cunoştinţe, un mod echilibrat, plin de răspundere, de a judeca; a atinge maturitatea spirituală”. Este sinonim cu a (se) coace – având şi acesta, desigur, sens figurat.

Continuare »

Verbul a îmbătrâni pare a fi unul trist, pentru că oamenii tind să-l privească unilateral, prin prisma relelor pe care le presupune. Înseamnă „a deveni bătrân” atunci când se referă la procesul firesc, natural al trecerii prin ani. Dar se poate referi, de asemenea, la lucruri sau oameni ale căror acţiuni „fac pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.)”, ori la obiecte sau artificii al căror efect „face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, îi dă înfăţişare bătrânicioasă”.

Termenul nu se foloseşte doar pentru oameni (ori pentru organisme vii, de fapt), din simplul motiv că timpul nu iartă pe nimeni şi nimic. Astfel, utilizat pentru maşini, unelte şi materiale, înseamnă „a-şi schimba în mod lent structura şi proprietăţile caracteristice (prin degradare)”, fiind sinonim cu a se învechi. Iar dacă tot am ajuns la elemente echivalente, ar mai fi de amintit verbe precum a se trece, a se veşteji, a (se) mători (învechit) şi a (se) maturiza. Iar omul îşi înţelege, prin ele, apropierea de moarte. Mie mi se pare puţin altfel.

Continuare »