Verbul a (se) mândri este un derivat al cuvântului de bază mândru, de la care ia și sensurile principale – „a fi mândru (de ceva sau de cineva), a trăi un sentiment de mândrie, a fi plin de orgoliu”. Sinonimele sunt, într-un mod interesat, nuanțate de sensul adjectivului, putând avea atât conotații pozitive, cât și negative: a (se) făli, a (se) fuduli, a se îngâmfa, a (se) lăuda.

Unul dintre cele mai ciudate aspecte ale termenului este o serie sinonimică ce m-a luat prin surprindere, menționată de Dicționarul de sinonime din 2002: a chibzui, a cugeta, a se gândi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta. Găsesc relativ surprinzătoare acceptarea lor, întrucât se face, astfel, referire la un sens învechit al verbului. Mă întreb dacă se mai folosește pe undeva…

Continuare »

Verbul a se împăuna înseamnă „a deveni (foarte) fudul (ca un păun)”, ori „a-şi da importanţă, a se umfla în pene”. Dincolo de sensul neutru, care are de-a face cu mândria personală legată de vreo reuşită, semnificaţia termenului pare să alunece destul de des spre sugestia înfumurării, a îngâmfării, a semeţiei fără bază reală şi justificare. Ca rotirea unei cozi de păun, pentru a face impresie.

Mie mi se pare foarte frumos verbul acesta, şi chiar mai grăitor decât sinonimele sale. De exemplu, toate se formează de la câte un substantiv sau adjectiv care arată un sentiment ori o însuşire ce constituie motiv de mândrie: de exemplu, a se făli se formează de la fală, a se mândri de la mândru, iar a se fuduli de la fudul. Împăunarea însă are-a face cu numele unei păsări. Mai mult chiar decât cântecul, pentru care nu găsesc un exemplu similar… Ciudat, nu?

Continuare »

* a făli apare ca noutate, diferit de mai vechiul şi mai răspânditul reflexiv a se făli; este un lexem din fondul vechi, sinonim cu a preamări, având indicativul prezent el făleşte, imperfectul el fălea şi conjunctivul el să fălească

! a se făloşi trece în clasa reflexivelor; este un regionalism sinonim cu a se mândri şi are indicativul prezent el se făloşeşte, imperfectul el se făloşea, iar conjunctivul prezent el să se făloşească

! fălticenean înlocuieşte forma mai veche fălticinean, care dispare; adjectivul masculin are pluralul fălticeneni şi femininul fălticeneană-fălticenene. Termenul masculin se poate folosi şi ca substantiv, cu referire la cei care locuiesc în Fălticeni, căruia i se adaugă femininul !fălticeneancă, cu genitiv-dativul fălticenencei şi pluralul fălticenence.

* fără de apare ca prepoziţie din fondul vechi al limbii

* fărşerotă este substantiv feminin, cu genitiv-dativul fărşerotei şi pluralul fărşerote; termenul este un corespondent al masculinului (anterior existent) fărşerot–fărşeroţi, cu referire la membri ai comunităţii aromâne din Albania (din numele localităţii Frashëri)