16 dec.
What needs my Shakespeare for his honoured bones,
The labor of an age in pilèd stones,
Or that his hallowed relics should be hid
Under a star-ypointing pyramid?
Dear son of Memory, great heir of fame,
What need’st thou such weak witness of thy name?
Thou in our wonder and astonishment
Hast built thyself a live-long monument.
For whilst to th’ shame of slow-endeavouring art,
Thy easy numbers flow, and that each heart
Hath from the leaves of thy unvalued book
Those Delphic lines with deep impression took,
Then thou, our fancy of itself bereaving,
Dost make us marble with too much conceiving;
And so sepúlchred in such pomp dost lie,
That kings for such a tomb would wish to die. |
Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur’ stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă. |
| John Milton |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
09 dec.
Cyriack, whose grandsire on the royal bench
Of British Themis, with no mean applause,
Pronounced, and in his volumes taught, our laws,
Which others at their bar so often wrench,
Today deep thoughts resolve with me to drench
In mirth that after no repenting draws;
Let Euclid rest, and Archimedes pause,
And what the Swede intend, and what the French.
To measure life learn thou betimes, and know
Toward solid good what leads the nearest way;
For other things mild Heaven a time ordains,
And disapproves that care, though wise in show,
That with superfluous burden loads the day,
And, when God sends a cheerful hour, refrains. |
Cyriack, os din sfesnicul regesc
Ce pe Tamisa – mult aplaudat –
Britane legi a scris şi-a proclamat,
Ce prea des alţii le răstălmăcesc;
Profundul gând azi scaldă-ţi, te poftesc,
În hazul niciodată regretat…
Destul pe Arhimed l-ai cercetat
Şi „planul” suedez ori franţuzesc.
Degrabă viaţa-nvaţă s-o măsori
Spre-a şti spre ţintă drumul lesnicios;
Azi altceva meneşte blândul cer:
Jos grijile (cu rost doar uneori),
Ce cu poveri ne-ncarcă de prisos,
Şi care, când Cel Sfânt e vesel, pier. |
| John Milton |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 oct.
When I consider how my light is spent,
Ere half my days, in this dark world and wide,
And that one Talent which is death to hide
Lodged with me useless, though my Soul more bent
To serve therewith my Maker, and present
My true account, lest he returning chide;
“Doth God exact day-labour, light denied?”
I fondly ask. But patience, to prevent
That murmur, soon replies, “God doth not need
Either man’s work or his own gifts; who best
Bear his mild yoke, they serve him best. His state
Is Kingly. Thousands at his bidding speed
And post o’er Land and Ocean without rest:
They also serve who only stand and wait.” |
Când cuget cum pierdui lumina mea,
Spre jumătatea vieţii, şi că-n mine
Unicul meu talent ce viu mă ţine
Stă sterp, măcar că duhul mi s-ar vrea
Părintelui meu slugă, şi să dea
Măsura-mi dreaptă-n slove nehaine,
Mă-ntreb nătâng: „înfăptuiri senine
Ceri, Doamne de la orbi?” Răbdarea, ea,
Ăst murmur curmă, răspunzând îndată:
„De-ofranda noastră cerul lipsă n-are,
În blându-i jug calci calea cea mai dreaptă.
La ordinu-i regesc, umana gloată
Dă-ntr-una ghes pe ţarini şi pe mare;
Iar servi îi sunt şi ce ce doar aşteaptă.” |
| John Milton |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
07 oct.
Avenge, O Lord, thy slaughter’d saints, whose bones
Lie scatter’d on the Alpine mountains cold,
Ev’n them who kept thy truth so pure of old,
When all our fathers worshipp’d stocks and stones;
Forget not: in thy book record their groans
Who were thy sheep and in their ancient fold
Slain by the bloody Piemontese that roll’d
Mother with infant down the rocks. Their moans
The vales redoubl’d to the hills, and they
To Heav’n. Their martyr’d blood and ashes sow
O’er all th’ Italian fields where still doth sway
The triple tyrant; that from these may grow
A hundred-fold, who having learnt thy way
Early may fly the Babylonian woe. |
Răzbună-ţi, Doamne, sfârtecaţii sfinţi
A căror oase-n Alpi se-mprăştiară,
Cei ce te-adeverit-au prima oară,
Când stânci zeificau ai mei părinţi –
Şi nu uita ce val de suferinţi
Cădeau pe turma ta odinioară,
Cum, crunţi, piemontezii aruncară
Sugari şi mume-n râpi… Din văi în zimţi
Spre cer… Toată-a Italiei câmpie
Martirizate moaşte-ascunde-n ea
Sub tron de triplu zbir – ca să-i înmie
Pe-acei ce-nvaţă calea de-a scăpa
Din babiloniana tiranie. |
| John Milton |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
09 sept.
O, Nightingale, that on yon bloomy Spray
Warbl’st at eeve, when all the Woods are still,
Thou with fresh hope the Lovers heart dost fill,
While the jolly hours lead on propitious May,
Thy liquid notes that close the eye of Day,
First heard before the shallow Cuccoo’s bill
Portend success in love; O if Jove’s will
Have linkt that amorous power to thy soft lay,
Now timely sing, ere the rude Bird of Hate
Foretell my hopeles doom in som Grove ny:
As thou from yeer to yeer hast sung too late
For my relief; yet hadst no reason why,
Whether the Muse, or Love call thee his mate,
Both them I serve, and of their train am I. |
Prin crengi cu flori când, ah, privighetoare,
Cânţi seara-n câmpul mut, şi înteţeşti
În sufletul ibovnic noi nădejdi
La ceas, în luna mai, de desfătare –
Lin trilu-ţi face noaptea să coboare
(Nu viersul sec de cuc) şi prevesteşti
Izbânzi de-amor… Oh, dacă vreri zeieşti
Pe Eros l-ar lega de-a ta cântare!
Acum să-mi cânţi, cât ciuful cel sanchiu
Al urii încă nu m-a urgisit;
Căci parcă an de an mi-ai viersuit
A piază bună numai prea târziu…
Iar dacă-Amor şi muza te-au primit
Ortac – şi eu de-alaiul lor mă ţiu!… |
| John Milton |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!