28 oct.

„Death, be not proud (Holy Sonnet 10)” de John Donne

Death, be not proud, though some have called thee
Mighty and dreadful, for thou are not so;
For those whom thou think’st thou dost overthrow
Die not, poor Death, nor yet canst thou kill me.
From rest and sleep, which but thy pictures be,
Much pleasure; then from thee much more must flow,
And soonest our best men with thee do go,
Rest of their bones, and soul’s delivery.
Thou’art slave to fate, chance, kings, and desperate men,
And dost with poison, war, and sickness dwell,
And poppy’or charms can make us sleep as well
And better than thy stroke; why swell’st thou then?
One short sleep past, we wake eternally,
And death shall be no more; Death, thou shalt die.
Să nu te-ngâmfi tu, Moarte, căci nu eşti
Mult vajnică şi rea precât se spune;
Iar toţi acei ce crezi că-i vei răpune
Nu mor; nici viaţa n-ai să mi-o răpeşti.
Ca Somnu-arăţi, ca Tihna – deci mai bune
Desfătări s-ar cădea să izvodeşti;
Pe cei mai vrednici inşi curând momeşti
În tihna-ţi duh şi oase spre-a-şi depune!
Slujeşti al soartei zar, pe laşi, pe regi,
Te-ncuibi în boli, otrăvuri şi-n război;
Ci mac sau vrăji la fel ne-adorm pe noi
Ca ghiontul tău… De ce fălite-ai deci?
Scurt somnul ni-i, mereu trezi fi-vom, şi
Pieri-va Moartea: Moarte, vei muri!
John Donne traducere de Tudor Dorin

30 sept.

„Go and catch a falling star” de John Donne

Go and catch a falling star,
Get with child a mandrake root,
Tell me where all past years are,
Or who cleft the devil’s foot,
Teach me to hear mermaids singing,
Or to keep off envy’s stinging,
And find
What wind
Serves to advance an honest mind.
Prinde steaua ce-o să cadă,
Scoate rod din mătrăgune,
Fă-i Satanei nod la coadă,
Unde-s duşii secoli, spune,
Fă-mă dârz, şi să mă-nveţi
Cum să scap de pizmăreţi,
Zi-mi că vântul
Face gândul
Mai curat, înseninându-l.
If thou be’st born to strange sights,
Things invisible to see,
Ride ten thousand days and nights,
Till age snow white hairs on thee,
Thou, when thou return’st, wilt tell me,
All strange wonders that befell thee,
And swear,
No where
Lives a woman true, and fair.
Dacă vrei minuni să-admiri
Ce privirea nu le-atinge,
Călăreşte ani la şir
Pân’ ce Vremea-n păr ţi-o ninge;
Iar la-ntors să-mi spui de toate
Întâmplările ciudate…
Şi-ai să juri
Că nici aiuri
Nu-i credinţă unde-s nuri.
If thou find’st one, let me know,
Such a pilgrimage were sweet;
Yet do not, I would not go,
Though at next door we might meet;
Though she were true, when you met her,
And last, till you write your letter,
Yet she
Will be
False, ere I come, to two, or three.
Ştii vreo mândră credincioasă,
Ca s-alerg hagiu spre ea…?
Totuşi, nu m-aş duce, lasă,
Chiar de-ar locui colea.
Căci de-o fi fidelă fata
Pân’ ţi-aş da răvaşul gata,
Până ce-ţi
Pun şi peceţi
Va-nşela doi-trei băieţi!
John Donne traducere de Tudor Dorin

29 iul.

„The Dream” de John Donne

Dear love, for nothing less than thee
Would I have broke this happy dream;
It was a theme
For reason, much too strong for fantasy,
Therefore thou wak’d’st me wisely; yet
My dream thou brok’st not, but continued’st it.
Thou art so true that thoughts of thee suffice
To make dreams truths, and fables histories;
Enter these arms, for since thou thought’st it best,
Not to dream all my dream, let’s act the rest.
Pentru nimic ce nu-i asemeni ţie
N-aş fi scurtat ăst vis ferice,
Subiect propice
Spre-a cugeta – nu pentru fantezie
Nu-i rău că m-aţi trezit, căci iar
Visez: nu mi-ai frânt visul dar
Gândind la tine, gândurile mi-s
În stare-a face-aieve orice vis;
În braţe vino-mi, căci făcând tu gestul
De-a-mi reteza din vis, juca-vom restul.
As lightning, or a taper’s light,
Thine eyes, and not thy noise wak’d me;
Yet I thought thee
(For thou lovest truth) an angel, at first sight;
But when I saw thou sawest my heart,
And knew’st my thoughts, beyond an angel’s art,
When thou knew’st what I dreamt, when thou knew’st when
Excess of joy would wake me, and cam’st then,
I must confess, it could not choose but be
Profane, to think thee any thing but thee.
Precum sclipiri de facle, ochii tăi
M-au deşteptat (nu mersul tău tăcut)
Şi mi-ai părut
Că eşti un înger candid mai întâi –
Dar când văzui că ştii ceti în inimi
Şi-n gânduri mai dibaci ca heruvimii,
Precum şi-n vis, şi te-arătat-ai mie
Cel plin de-atât prisos de bucurie.
Păgân m-aş crede – jur! – şi de ruşine
De-mi năzărea că-i alta decât tine.
Coming and staying show’d thee, thee,
But rising makes me doubt, that now
Thou art not thou.
That love is weak where fear’s as strong as he;
‘Tis not all spirit, pure and brave,
If mixture it of fear, shame, honour have;
Perchance as torches, which must ready be,
Men light and put out, so thou deal’st with me;
Thou cam’st to kindle, goest to come; then I
Will dream that hope again, but else would die.
Venind şi stând, vădeşti că tu tu eşti,
Dar, treaz acum, aş bănui că nu.
Tu nu eşti tu,
Căci slab e-amorul când fricos iubeşti.
Nu-i brav şi pur acel ce vrea să-mbine
În cuget Cinste, Teamă şi Ruşine.
Fiinţa mea vrei, poate, să-ţi rămână
Ca un opaiţ doar, la îndemână?
Vii să m-aprinzi, pleci spre-a veni – iar eu,
Spre-a nu muri, visez ce sper mereu.
John Donne traducere de Tudor Dorin

27 iul.

„The Ecstasy” de John Donne

Where, like a pillow on a bed,
A pregnant bank swell‘d up, to rest
The violet‘s reclining head,
Sat we two, one another‘s best.
Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susține
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine


Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro