Verbul a merita este un neologism venit din limba franceză – mériter (din vechiul latinesc meritare), suficient de nuanțat în utilizare, care poate fi ambivalent: „a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea)”. Sinonimele, în această situație (și nu numai) sunt a i se cuveni, a meritarisi, a-și atrage, a binemerita, a învrednici.

Cel de-al doilea sens are doar conotații pozitive, și se referă la „a avea o valoare suficientă ori calități pentru a justifica, a îndreptăți stima, prețuirea, interesul sau grija care i se acordă; a fi vrednic de ceva”. Tot astfel, unul dintre sensurile speciale are în vedere mărfurile și obiectele de schimb – „a justifica prețul cerut”, stabilind sinonimie cu a face, a valora.

Atunci când se folosește despre acțiuni și lucruri, verbul înseamnă „a face să fie necesar”, echivalent al lui a necesita, a cere, a reclama, a comporta. Dar este esențial de subliniat faptul că termenul nu are valoare reflexivă acceptată, prin urmare trebuie evitate (deși au devenit extrem de răspândite) formulări de tipul „nu se merită”.

Continuare »

Verbul a binevoi este un termen obținut prin compunere, din cuvintele bine și a voi, și înseamnă „a avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere; a voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, a avea bunătatea să…, a crede, a găsi de cuviință”. Termenul implică o nuanță de politețe, de mărinimie, de generozitate.

În ciuda acestor conotații pe care le are cuvântul, sinonimele sale se folosesc în registrul familiar și peiorativ – a binevrea, a cabulipsi, a catadicsi, a se învrednici, făcând parte, cele mai multe dintre ele, din fondul vechi al limbii. Intrate într-un con de umbră și rar utilizate astăzi, vorbele acestea își păstrează o savoare aparte, ce ignoră trecerea timpului și legile perimării.

Continuare »