* în urmă- apare ca locuţiune prepoziţională cu dativul – în urmă-i

* învăţat are şi valoare substantivală, masculin cu pluralul învăţaţi

! a învârti este un verb cu două forme flexionare pentru indicativ prezent – eu învârt/învârtesc şi pentru conjunctiv prezent el să învârtă/să învârtească; imperfectul este el învârtea

! a se învechi trece în clasa reflexivelor (eel se învecheşte, el se învechea, el să se învechească), la fel ca şi !a se învecina (se învecinează)

! a învia (în-vi-a) suferă ceva schimbări în paradigmă; indicativul prezent este eu învii/înviez, tu învii/înviezi, el învie/înviază, noi înviem (în-vi-em); are conjunctivul prezent să învie/învieze şi gerunziul înviind (în-vi-ind). Din aceeaşi familie lexicală, este menţionat substantivul propriu feminin !Învierea (sărbătoare), cu genitiv-dativul Învierii.

Verbul a învia face parte dintre acelea care au suferit, în noul DOOM, importante modificări. Conform noii norme, indicativul prezent are formele eu învii/înviez, tu învii/înviezi, el învie/înviază, în timp ce conjunctivul este el să învie/învieze. Înseamnă în primul rând „a reveni sau a readuce la viaţă, a deveni din nou viu (după ce a fost mort)”, putându-se referi şi la vegetaţie – „a renaşte după sfârşitul iernii, a începe să se dezvolte din nou”.

Desigur, cele mai multe utilizări ale termenului sunt de natură metaforică. Cuvântul se foloseşte cu privire la memorie – „a reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire”. Exceptând credinţele religioase şi basmele, în care personajele pot fi readuse la viaţă, verbul este utilizat mai curând în formă negativă, tocmai pentru a sublinia imposibilitatea unui astfel de act – „morţii nu mai învie” se spune.

Continuare »