Verbul a (se) încerca are mai multe sensuri care mi-au părut aproape la fel de cunoscute şi utilizate. Presupune, mai întâi, „a verifica un lucru spre a-i controla însuşirile”, stabilind, deci, sinonimie cu a proba. De aici derivă cunoscuta expresie pe încercate(lea) (cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe), dar şi o posibilă prelungire înspre încercarea calităţilor oamenilor – pentru că reflexivul se referă la „a-şi măsura forţele în luptă cu cineva”.

Din acest punct şi până la sensul care pare a stabili una dintre caracteristicile definitorii ale rasei umane, nu mai e decât un pas. Verbul trimite la „a întreprinde un lucru ca exerciţiu, de probă, a face tentative”, definindu-ne pasiunea pentru căutare, afirmându-ne dorinţa de a depăşi limitele şi potolindu-ne setea de mai mult, mai bine. Căci încercarea ne cere să demonstrăm strădanie, silinţă, căutare, perseverenţă şi permite cunoaşterea prin proprie experienţă.

Continuare »

Verbul a munci este unul fundamental pentru fiinţarea umană, care presupune desfăşurarea unei activităţi conştiente, depunerea unui efort fizic sau intelectual pentru a produce sau a crea ceva, pentru a obţine un rezultat util. Celor mai mulţi dintre noi, verbul acesta le organizează şi le asigură existenţa, pentru că traiul zilelor noastre presupune a avea o ocupaţie, a exercita o activitate profesională, o meserie. Această dimensiune a „funcţionalului” obligatoriu este un element esenţial, din desfăşurarea sa rezultând suportul financiar mulţumită căruia putem vieţui, mai mult sau mai puţin decent, după regulile actuale ale societăţii.

Continuare »