* împleticire apare ca noutate, substantiv obţinut prin conversiune din verbul a împletici; este feminin cu genitiv-dativul împleticirii

! a se împotmoli trece în clasa reflexivelor, cu indicativul prezent el se împotmoleşte, cu imperfectul el se împotmolea şi conjunctivul el să se împotmolească. În acelaşi fel evoluează şi !a se împotrivi (el se împotriveşte), !a se împricina (el se împricinează cu cineva), dar şi !a se împrimăvăra (se împrimăvărează).

* împotrivă- (se desparte îm-po-tri-vă-) este prepoziţie folosită în faţa formelor neaccentuate ale pronumelui personal în dativ (ex. împotrivă-i). În aceleaşi circumstanţe, pătrunde în limbă şi prepoziţia *împrejuru-, utilizată cu dativul neaccentuat (ex. împrejuru-mi).

! a împreuna (îm-pre-u-na) păstrează o singură formă, având indicativul prezent el împreunează (variantă el împreúnă dispare)

! a împuia, în schimb, acceptă acum două forme; termenul funcţionează în registrul familiar şi are indicativul prezent el împuie/împuiază şi noi împuiem, conjunctivul prezent el să împuie/împuieze, cu gerunziul împuind

! a se desprimăvăra trece în categoria reflexivelor, verb cu indicativul prezent se desprimăvărează. Tot astfel se întâmplă şi cu sinonimul său !a se împrimăvăra, verb reflexiv cu indicativul prezent se împrimăvărează.

* a destabiliza (des-ta-bi-liz-a/de-sta-bi-li-za) apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el destabilizează. Din aceeaşi familie lexicală primim *destabilizare, substantiv feminin cu genitiv-dativul destabilizării şi pluralul destabilizări, dar şi adjectivul *destabilizator, masculin cu pluralul destabilizatori şi femininul destabilizatoare/destabilizatoare.

* a destaliniza are două variante pentru despărţirea în silabe – des-ta-li-ni-za/de-sta-li-ni-za, fiind înregistrat ca verb cu indicativul prezent destalinizează

! a destăinui are forme duble în paradigmă, DOOM indicând indicativul prezent eu/ei destăinui/destăinuiesc (deşi cred că e o greşeală pe undeva, probabil avem ei destăinuie/destăinuiesc), imperfectul el destăinuia şi conjunctivul prezent el să destăinuie/să destăinuiască

! a se destrăbăla are exclusiv forme reflexive, verb cu indicativul prezent se destrăbălează

Astăzi am descoperit un lucru extrem de interesant: când vine primăvara, în româneşte nu ştim exact dacă se împrimăvărează sau se desprimăvărează! Nu că m-ar surprinde enorm pentru mentalitatea noastră balcanică, în care totul e nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar faptul în sine mi se pare fascinant! Cu atât mai mult cu cât, la nivel logico-semantic, cele două prefixe mă duc cu gândul la un soi de antonimie… Nu mă întrebaţi cum, dar în capul meu pătrat, unu-i una, altu-i alta! Nu şi de data asta, se pare. Prea multe n-ar mai fi de spus despre conţinutul semantic, doar dacă vrem neapărat să ne întindem cu „a se face primăvară, a veni primăvara sau a lua aspect de primăvară”.

Continuare »