! îmbrăcăminte este substantiv feminin cu două forme de genitiv-dativ: îmbrăcămintei/îmbrăcăminţii; forma de plural este una singură – îmbrăcăminţi şi înseamnă „straturi de material)

* a împământa înseamnă „a lega la pământ”, verb cu indicativul prezent el împământează. Din aceeaşi familie lexicală, apare *împământare, substantiv feminin cu genitiv-dativul împământării şi pluralul împământări

* împătimit este adjectiv masculin cu pluralul împătimiţi şi femininul împătimită-împătimite

* împătrit apare ca adjectiv masculin cu pluralul împătrimiţi şi femininul împătrită-împătrite

! a împături rămâne singura formă a verbului (a împătura dispare), cu indicativul prezent eu împăturesc, imperfectul el împăturea şi conjunctivul prezent el să împăturească. Din infinitivul lung al acestuia se formează !împăturire, substantiv feminin cu genitiv-dativul împăturirii şi pluralul împăturiri.

Verbul a se îndoi porneşte, ca semnificaţie, de la ideea de „dublu”, privită însă din puncte de vedere diverse. Se poate referi la plierea unui întreg în două sau mai multe părţi, realizându-se strângerea unei stofe, hârtii sau a unui material, punând marginile una peste alta şi, eventual, repetând operaţiunea, moment în care devine sinonim cu a împături. Acţiunea presupune în acesta caz o oarecare conservare a materiei, pentru că se realizează re-dispunerea şi rearanjarea acesteia, nu modificarea ei ca masă. Lucru ce nu se poate spune despre a îndoi atunci când se referă la lichide, devenind sinonim cu a dilua, a boteza, a subţia deoarece cantitatea creşte, e adevărat, dar îşi pierde proprietăţile; termenul poate fi folosit şi pentru a sugera, deci, dublarea, mărirea, înmulţirea.

Continuare »