Verbul a înierna este format prin derivare, de la cuvântul de bază a ierna (un verb mult mai des folosit și mai cunoscut), cu prefixul în-. Are două semnificații, dintre care prima se apropie mai mult de sensul termenului de origine – „a-și petrece iarna undeva”, iar cea de-a doua se referă la „a începe frigul iernii”.

Cuvântul pare a fi menționat doar în Micul dicționar academic, a cărui ediție a II-a a apărut în 2010. DOOM2 nici măcar nu-l menționează, dar, cu toată pasiunea mea pentru DOOM2, trebuie să mă opresc azi asupra lui. Pentru că prea a venit frumos…

Continuare »

Verbul a ierna nu are foarte multe lămuriri de sens în dicţionare, asta poate şi pentru că nu este extrem de des utilizat. Referirile de ordin etimologic trimit cel mai des la termenul latinesc hibernare, dar şi la românescul iarnă, fără lămuriri dincolo de orice dubiu. Înseamnă în primul rând „a-şi petrece iarna undeva, a trăi iarna într-un loc anume”, opunându-se astfel, ca înţeles, lui a văra. Semnificaţia pe care o întâlnim însă cel mai frecvent este cea legată de „adăpostirea şi hrănirea vitelor în timpul iernii”, etapă esenţială a transhumanţei în civilizaţia românească.

Continuare »