23 mai

„Parody” de G.K. Chesterton

Me clairvoyant,
Me conscious of you, old comarado,
Needing no telescope, lorgnette field-glass, opera-glass, myopic pince-nez,
Me piercing two thousand years with eye naked and not ashamed;
The crown cannot hide you from me;
Musty old feudal-heraldic trappings cannot hide you from me,
I perceive that you drink.
(I am drinking with you. I am as drunk as you are.)
I see you inhaling tobacco, puffing, smoking, spitting
(I do not object to your spitting),
You prophetic of American largeness,
You anticipating the broad masculine manners of these States;
I see in you also there are movements, tremors, tears, desires for the melodious,
I salute your three violinists, endlessly making vibrations,
Rigid, relentless, capable of going on forever;
They play my accompaniment; but I shall take no notice of any accompaniment;
I myself am a complete orchestra. So long.
Eu, clar-văzătorul,
Eu, care te cunosc, bătrâne camarad,
Eu n-am nevoie de lornion, ori telescop, binocul, sau pince-nez.
Eu pot străpunge 2000 de ani cu ochiul liber, fără jenă;
Coroana nu puteți s-o despărțiți de mine,
Capcane feudale îmbâcsite, mucezite, vă cunosc,
Bag seamă – beți.
(Și eu beau cot la cot cu voi. Și sunt la fel de beat.)
Văd că fumați, trageți în piept, scuipați.
(Eu nu sunt contra, da, scuipați),
Și faceți profeții despre americanul darnic,
Anticipați acele masculine-apucături ale Americii.
Dar văd în voi și lacrimi și dorințe, vibrări și armonie,
Cu mult respect! violonceliști; dați drumul nesfârșitelor vibrații.
Rigizi, neduplecați, capabili să o țineți tot așa.
Mă acompaniază; dar nu-mi pasă de-acompaniament;
Eu însumi sunt cât o orchestră-ntreagă.
Salut!
G.K. Chesterton traducere de Veronica Focșăneanu

09 mai

„Thou Shalt Not Kill” de G.K. Chesterton

I had grown weary of him; of his breath
And hands and features I was sick to death.
Each day I heard the same dull voice and tread;
I did not hate him: but I wished him dead.
And he must with his blank face fill my life –
Then my brain blackened; and I snatched a knife.
Mă plictisea, de-aproape, de departe;
Mâini, chip, răsuflu mă scârbeau de moarte.
Un glas, un pas, din zori și până-n seară…
Și nu-l uram; dar aș fi vrut să moară.
Cum, să nu scap de-acest neisprăvit
O viață? Și-am pus mâna pe cuțit.
But ere I struck, my soul’s grey deserts through
A voice cried, ‘Know at least what thing you do.’
‘This is a common man: knowest thou, O soul,
What this thing is? somewhere where seasons roll
There is some living thing for whom this man
Is as seven heavens girt into a span,
For some one soul you take the world away –
Now know you well your deed and purpose. Slay!’
Când să lovesc, din tainiți sufletești,
Un glas: “Măcar să știi ce săvârșești!
E-un om de rând; știi, Suflete, cumva,
Ce este? Unde-i zarea, undeva,
E vreo ființă pentru care el
E zeci de ceruri prinse-ntr-un inel.
Ei îi răpești întreaga lume sfântă.
Acum că rostul îl cunoști, împlântă!”
Then I cast down the knife upon the ground
And saw that mean man for one moment crowned.
I turned and laughed: for there was no one by –
The man that I had sought to slay was I.
Svârlind cuțitul, am văzut, mirat,
Că omul e de-un nimb încununat.
Și-am râs – nu era nime-n jurul meu
Iar osândita jertfă eram eu.
G.K. Chesterton traducere de Leon Levițchi

© 2021 blog.ro-en.ro