10 oct.
„Dover Beach” de Matthew Arnold
| The sea is calm to-night. The tide is full, the moon lies fair Upon the straits; on the French coast the light Gleams and is gone; the cliffs of England stand; Glimmering and vast, out in the tranquil bay. Come to the window, sweet is the night-air! Only, from the long line of spray Where the sea meets the moon-blanched land, Listen! you hear the grating roar Of pebbles which the waves draw back, and fling, At their return, up the high strand, Begin, and cease, and then again begin, With tremulous cadence slow, and bring The eternal note of sadness in. |
În seara asta marea-i calmă. E flux şi luna a-mbrăcat strâmtoarea În strai bogat; pe ţărmul Franţei, Lumina licăreşte şi se stinge; Faleza Angliei se-nalţă clar. Aprinsă, vastă,-n golful liniştit. Vin‘ la fereastră, aerul e blând! Doar dinspre franjul spumei unde marea Atinge malul argintat de lună Se-aude hârşâitul ce îl face Pietrişul smuls de valuri şi din nou Zvârlit pe ţărm, un veşnic du-te-vino În ritm încet şi larg ce sugerează Tristeţea nesfârşită-a lumii. |