! a se desprimăvăra trece în categoria reflexivelor, verb cu indicativul prezent se desprimăvărează. Tot astfel se întâmplă şi cu sinonimul său !a se împrimăvăra, verb reflexiv cu indicativul prezent se împrimăvărează.

* a destabiliza (des-ta-bi-liz-a/de-sta-bi-li-za) apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el destabilizează. Din aceeaşi familie lexicală primim *destabilizare, substantiv feminin cu genitiv-dativul destabilizării şi pluralul destabilizări, dar şi adjectivul *destabilizator, masculin cu pluralul destabilizatori şi femininul destabilizatoare/destabilizatoare.

* a destaliniza are două variante pentru despărţirea în silabe – des-ta-li-ni-za/de-sta-li-ni-za, fiind înregistrat ca verb cu indicativul prezent destalinizează

! a destăinui are forme duble în paradigmă, DOOM indicând indicativul prezent eu/ei destăinui/destăinuiesc (deşi cred că e o greşeală pe undeva, probabil avem ei destăinuie/destăinuiesc), imperfectul el destăinuia şi conjunctivul prezent el să destăinuie/să destăinuiască

! a se destrăbăla are exclusiv forme reflexive, verb cu indicativul prezent se destrăbălează

Astăzi am descoperit un lucru extrem de interesant: când vine primăvara, în româneşte nu ştim exact dacă se împrimăvărează sau se desprimăvărează! Nu că m-ar surprinde enorm pentru mentalitatea noastră balcanică, în care totul e nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar faptul în sine mi se pare fascinant! Cu atât mai mult cu cât, la nivel logico-semantic, cele două prefixe mă duc cu gândul la un soi de antonimie… Nu mă întrebaţi cum, dar în capul meu pătrat, unu-i una, altu-i alta! Nu şi de data asta, se pare. Prea multe n-ar mai fi de spus despre conţinutul semantic, doar dacă vrem neapărat să ne întindem cu „a se face primăvară, a veni primăvara sau a lua aspect de primăvară”.

Continuare »