Verbul a (se) bronza are două sensuri de bază și unul figurat, toate trei având în vedere culoarea. Vine din franceză – bronzer – și se referă, întâi de toate, la „a acoperi un obiect cu un strat subțire de bronz sau de vopsea de bronz; a spoi cu bronz”; procedeul tehnologic este aplicat, în general, obiectelor sau pieselor de metal.

Pe de altă parte, verbul poate avea în vedere și o altă tehnică, folosită în tăbăcărie – „a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici)”. Așa cum spuneam la început, termenul pare a face referire, mai presus de orice, la culoare, făcând, de altfel, parte din familia lexicală a substantivului bronz. Pentru aceste accepții ale cuvântului, nu par a exista sinonime.

Cred că cel mai cunoscut sens al verbului este cel care are legătură cu activitatea preferată de majoritatea oamenilor vara – „a face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui (sau vântului); a se colora la piele ca bronzul (oxidat)”. Cei mai mulți termeni echivalenți au în vedere acest sens: a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji.

Continuare »