Verbul a boli are nuanţă populară şi este folosit pentru a sublinia o foarte neplăcută situaţie, în care organismul se simte foarte rău, până la incapacitatea de a-şi menţine poziţia verticală. Nu are foarte multe sensuri, dar şi cele pe care le are sunt nesuferite şi detestate de toată lumea. Înseamnă „a fi bolnav timp îndelungat (de o boală lungă sau cronică)”, fiind sinonim cu a suferi, a zăcea.

Atât verbul, cât şi substantivul rudă bună cu el vin din slavă şi s-au aclimatizat perfect, încât cu greu se poate imagina înlocuirea cuvântului boală cu un altul, echivalent. Definiţia acestuia spune „modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul”, iar sinonimele indicate sunt maladie, afecţiune, beteşug, rău, suferinţă.

Continuare »

Verbul a zăcea se referă în egală măsură la o poziţie a corpului fizic, dar şi la o stare mentală care presupune lipsa de ocupaţie sau oboseala; în această accepţie, stabileşte sinonimie cu „a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ” sau cu „a fi doborât”. Pe de altă parte, termenul poate face referire o boală grea, mai mult decât atât, chiar la moartea fizică a unei persoane, la aşezarea într-un mormânt. În oricare dintre aceste situaţii, verbul acesta denumeşte o suferinţă extremă, care pare să ceară repaos absolut, chiar pe cel definitiv. Se asociază, referindu-se şi la sentimente, calităţi, idei sau defecte, cu ascunderea sau cu latenţa, ori cu părăsirea – dacă e vorba de inanimate, mai ales. Dicţionarele precizează minunate sinonime regionale precum a boli, a piroti, a gogi, a zălezi, a târomi, sau nepreţuitele a tânji şi a lâncezi.

Continuare »